Muntele îți poate fi prieten, dar se poate transforma rapid în monstrul care îți poate curma viața. Avalanșele sunt, poate, inamicul numărul 1 al schiorilor și nu numai.

Cea mai mare tragedie montană petrecută vreodată în Munţii Făgăraş a avut loc pe 17 aprilie 1977, ziua fatidică în care au pierit sub zăpadă 19 copii şi 4 adulţi, ieşiţi la schi pe o pârtie de lângă Bâlea Lac.

Era ultima zi de tabără a elevilor unui liceu din Sibiu, de care puştii sperau că se vor bucura din plin. Au ieşit pe pârtie împreună cu o parte dintre dascălii însoţitori şi câţiva dintre turiştii veniţi să schieze la Bâlea. Nici n-au apucat să bătătorească locul, că s-a şi declanşat infernul. Zăpada a început deodată s-o ia la vale, măturând tot ce era pe pârtie.

„Pe partea aceea de munte, niciodată nu cursese o avalanşă. Zăpada pusă în mişcare era atât de mare, încât pur şi simplu a trecut peste stânca uriaşă, ce părea că ar îngrădi orice astfel de posibilitate. Valul alb, coborât de pe versant i-a luat pur şi simplu pe bieţii copii şi pe cei care-i însoţeau şi i-a dus jos, la lac, unde pur şi simplu, i-a îngropat. Era printre ei şi un inginer.

Venise acolo cu nevasta şi cu cei doi copii. Soţia şi cei mici nu ieşiseră la schi. Stăteau şi-l priveau cum coboară. <>, tocmai le-arătase femeia prin geamul cabanei, care dădea spre pârtie. În clipa următoare, sub privirile lor năucite, bărbatul a fost luat de avalanşă.

Dinții cariați regeneraţi cu ajutorul celulelor stem și al unui medicament pentru Alzheimer

Ţipete de groază au răsunat peste albul rece ce s-a aşezat imediat împrejur, când zăpaza s-a oprit încleştată, cu toţi cei pe care îi prinsese sub ea”, povesteşte, pentru Adevărul, dr. Traian Dumitrescu (80) de ani, unul dintre salvatorii montani care au participat, în aceeaşi zi, la recuperarea victimelor şi, totodată, omul care a pus, alături de alţi câţiva temerari, bazele Salvamont Argeş. „Nu ştiai unde să-i cauţi” 23 de oameni au dispărut sub zăpadă. Niciunul dintre cei luaţi de avalanşă n-a supravieţuit.

Autorităţile comuniste au încercat să ţină tragedia sub tăcere. Abia după patru zile, într-un ziar local a apărut o ştire scurtă, la rubrica „alte informaţii”, fără ca autorul să menţioneze numărul morţilor. Rudele celor care au pierit atunci, aproape toţi cu origini săseşti, şi-au refăcut vieţile după 1989 în Germania. Comemorări se mai ţin doar o dată la 10 ani.

Numele celor ucişi atunci de orgoliul unui profesor şi de răspunsul brutal al muntelui rămân înscrise pe o stâncă aflată la 2.034 de metri altitudine. Elev în acea perioadă la Liceul German a fost şi preşedintele României, Klaus Iohannis. Deşi de obicei mergea pe munte, şeful statului nu a fost în acea tabără de schi.

Citeste mai mult: adevarul.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here