O categorie nouă de copii care ajung în ultima vreme la neurologie pediatrică sunt copiii cu autism light, mai precis cei care privesc mult la televizor, ei nefiind, de fapt, autişti, ci „autizaţi” de mediul în care stau, precizează medicul neurolog dr. Raluca Teleanu, şefa secţiei de Neurologie pediatrică de la Spitalul de Copii „Victor Gomoiu“ din Bucureşti, într-un interviu acordat pentru cotidianul Adevărul.

loading...

Întrebată ce probleme întâlneşte în mod frecvent la copii, dr. Raluca Teleanu a răspuns că jumătate dintre consultaţiile pe care le are sunt pentru cefalee psihogenă. Este vorba despre copii cu oboseală cronică, cu un program infernal de viaţă, care acuză dureri de cap. În afară de cefalee, există, în ultima vreme, foarte multe cazuri de copii cu epilepsie, paralizii, întârziere mentală, autism sau cu sindrom hiperkinetic.

O categorie nouă sunt copiii cu autism light, cei care privesc mult la televizor, dar ei nu sunt autişti, ci sunt „autizaţi” de mediul în care stau. Medicul a ţinut să lămurească ce înţelege prin privit mult la televizor:

„Privit de la o oră în sus pe zi la televizor e mult pentru un copil… Cred că sunt extrem de puţini copii care privesc doar o oră pe zi la televizor… Într-adevăr, dar sunt mulţi copii care stau şi o jumătate de zi la televizor. Mănâncă la televizor, stau pe oliţă la televizor, toată viaţa lor se petrece într-o cameră unde se află un televizor. Părinţii sunt mulţumiţi că ei sunt cuminţi. Mamele spun: Eu trebuie să gătesc, am treburile casei şi atunci îmi e uşor. Dar eu mă întreb, oare ce făcea mama cu mine prin anii `70. Şi ea gătea, şi ea avea serviciu, şi eu nu stăteam la televizor. Nu e mai puţin adevărat să societatea s-a schimbat, că trăim într-un stres mai mare, dar nu cred că trebuie să ne ascundem în spatele acestor lucruri. Trebuie să învăţăm a ne gestiona timpul şi, foarte important, să avem curajul să ne creştem copiii. Părinţii noştri erau mai curajoşi. Copiii nu vor ei să vină pe lumea asta şi atunci trebuie să ni-i asumăm.”

Ce soluţie propune medicul?

NEWS ALERT
Caz șocant într-o maternitate din România. Un bebeluș de patru zile ar fi fost trimis singur acasă de către medici, iar mama era amenințată cu poliția
Raluca-Teleanu
Dr. Raluca Teleanu, şefa secţiei de Neurologie pediatrică de la Spitalul de Copii Victor Gomoiu din Bucureşti

„Sunt foarte radicală. Sting televizorul! Am făcut acest experiment, mai mult din curiozitatea mea ca părinte, nu ca profesionist, în cazul unor copii despre care mi-am dat seama că nu au autism. Am evaluat copilul, împreună cu colegii mei, şi le-am propus părinţilor să facem o probă, să vedem ce se întâmplă într-o lună, în care televizorul dumneavoastră s-a stricat, e o cutie neagră, nici măcar dumneavostră nu vă uitaţi. Există şi părinţi care spun dar el nu priveşte la televizor, pentru că stă pe un post de ştiri.

Nu contează. Ecranul este o atracţie pentru copil şi el receptează orice. Le propun părinţilor să se implice în schimb în viaţa copiilor, să meargă în parc, la teatru, să citească împreună, să povestească, să deseneze, să facă orice, dar nu cu mijloace audiovizuale. Surpriza extrem de plăcută a fost că părinţii se întorc cu alţi copii, după numai o lună. Este magie, spun părinţii.

Copiii îşi doresc afecţiunea părinţilor, se deschid şi rareori se întâmplă să nu vezi un progres. În câteva luni, copiii pierduţi în lumea televizorului revin foarte frumos la realitate. Este greu la început, dar copilul uită uşor-uşor de televizor şi este fericit că petrece timp cu părintele. Este vorba despre un timp de calitate… Eu nu prea sunt de acord cu această formulă.

De obicei, când spunem timp de calitate înseamnă ce e puţin. Sunt părinţi care spun „da, dar stau o jumătate de oră şi sunt tot al lui“. Eu cred că şi trei ori dacă ar sta şi copilul ar fi lângă el, ar fi şi mai bine. Nu putem să ne ascundem după acestă formulă modernă în care petrecem calitativ, dar cantitatea nu este. Trebuie să ne străduim atât timp liber cât avem să-l petrecem cu copilul.”


ATENȚIE! VĂ AVERTIZĂM că dacă dați CLICK AICI veți urmări IMAGINI video NĂUCITOARE. Filmarea poate crea panică de aceea nu va fi afișată pe această pagină.

Citeşte mai multe pe adevarul.ro.


Prietenii tăi deja au apreciat pagina noastră. DĂ ȘI TU UN LIKE! Mulțumim!

NU RATA ȘTIREA ZILEI!

DISTRIBUIȚI
loading...

CELE MAI CITITE ARTICOLE DIN ULTIMELE ZILE

2 COMENTARII

  1. Sunt Coordonatorul unui centru pentru copii cu autism, lucrez cu copii cu TSA din anul 2005, şi coordonez echipe de intervenţie terapeutică la domiciliu din anul 2007.

    Acum aproximativ 5 ani de zile am observat o dinamică foarte diferită a ritmului de recuperare a copiilor cu TSA cu care lucram si care aveau diagnostic si de la medicul neuropsihiatru de autism. Mai precis aceştia prezentau îmbunătăţiri spectaculoase (faţă de cazurile anterioare) odată cu începerea programului de recuperare, pe toate ariile de dezvoltare.

    Iniţial am crezut că datorită experienţei mele acumulate în elaborarea şi implementarea programelor de intervenţie psiho-comportamentală, au această evoluţie. Chiar în aceea perioadă am lucrat la o metaanaliza, având ca scop identificarea potenialelor cauze ale TSA, concretizată în lucrarea „Efectele civilizaţiei moderne şi ale mediului inconjurator-cauze ale autismului şi ale tulburărilor comorbide”, pe care am prezentat-o în Conferinţă Naţională „Omul din spatele autismului”, 1-2 octombrie 2011 Focşani” şi Conferinţa “Autism, speranţe şi rezultat”, 14-15 octombrie 2011 Bucureşti. Unul din punctele dezbătute în această analiză era şi influenţa Tv-ului asupra dezvoltării copilului.

    Analizând mai amănunţit anamnezele am identificat un punct comun al acestor copii care se recuperau mult mai rapid. Este vorba despre un consum de peste 4-5 ore/zi de mediu virtula (TV, tabletă, telefon, etc) în perioada 0-2 ani. Un alt fapt interesant este că majoritatea acestor copii, la finalizarea procesului terapeutic, nu mai prezentau elemente disfuncţionale, pe niciuna din ariile de dezvoltare, putând fi integraţi în învăţământul de masă, funcţional, şi fără a avea nevoie de ajutor de specialitate. Un al aspect important, a fost sa observ evolutia copiilor ai caror parinti au eliminat sau nu mediul virtual, au inceput sau nu procesul terapeutic de specialitate, fiecare caz cu dinamica si specificul lui. Am avut chiar cateva cazuri, in care copii care au inceput terapia in jurul varstei de 2 ani, si ai caror parinti au ascultat toate recomanarile specialistilor, in 3-4 luni au „devenit”, copii tipici, dar si copii ai caror parinti nu au inceput terapia, si care au prezentat doar mici imbunatatiri, si doar daca au eliminat consumul de mediu virtual .

    Eu personal în ultimii 5 ani de zile aproape că nu am mai avut copii nou diagnosticaţi, care să nu prezinte în anamneză acest element (consum excesiv de mediu virtual în primii 2 ani de viaţă). Fenomenul este uşor de verificat printr-un chestionar care ar putea fi aplicat în clinicile de psihiatrie infantilă.
    Pe aceasta cale incercam sa tragem un semnal de alarma cu privire la acest fenomen si sa reducem astfel numarul cazurilor de copii autizati de mediu virtual.
    Mai multe informatii puteti afla si de pesite-ul nostru http://www.stopautismvirtual.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here