Întrebată de unde este, Maria Cristiana Tudose și-a arătat mândria de a fi româncă!

A reușit să argumenteze de ce este româncă și cu ce se mândrește:

loading...

„România nu înseamnă hoți sau ticăloși. Ne ascundem printre Balcani, avem o mare, nu este un lac, avem câmpuri împodobite cu flori și multă iarbă verde, avem tradiții, avem mănăstiri, avem dansuri populare și oameni frumoși, luptători, care știu ce înseamnă munca adevărată.

În țara în care m-am născut, tinerii luptă pentru un viitor mai frumos, dau din coate printre obstacolele de zi cu zi, au absolvit facultăți și n-au fost răsfățați. S-au obișnuit cu încercările vieții, știu ce înseamnă compromisuri și s-au mulțumit întotdeauna cu cât era posibil.

Am crescut în spatele blocului, oare știi ce înseamnă? Amintirile copilăriei mele au miros de pâine caldă: de bucurie și poftă, ajungeam acasă cu o jumătate deja mâncată. Am crescut cu compot, mămăligă și brânză. Am crescut simplu dar bine. Am devenit un om demn. Mă ridic pentru a lăsa locul unui bătrân, zâmbesc celui care mi-a zâmbit, deși nu-l cunosc, spun “bună ziua” și “mulțumesc” pentru că așa am fost educat.

Știi ce-mi place la țara mea? Că am crescut cu nimic, am învățat ce înseamnă educație, am înțeles că din lipsuri trebuie să facem totul, de fiecare dată am luat-o de la început, am avut putere și n-am capitulat. Au fost momente în care ne-am revoltat, momente în care am plâns și am crezut că vom ceda. N-am făcut-o.

Nu ni s-a dăruit nimic, deși am fost judecați, am plecat prin lume, pentru siguranța celor dragi. N-am plecat de frică, am plecat pentru că voiam ceva mai mult. Cândva cineva m-a întrebat cum este să crești într-o țară străină iar eu i-am răspuns: “Vorbesc limba ta dar visez românește!” . Sufletul meu respiră, iubește și trăiește românește! Cum aș putea ascunde ceea ce sunt? De ce să-mi fie rușine atunci când spun că sunt româncă?

În România vei cunoaște femei puternice, bătrâni modești, multă sărăcie și spirit muncitoresc. Nu suntem perfecți, dar cine este?

Nu, nu locuim în corturi, locuim în blocuri. Nu, nu ne jucăm cu cuțitele, ne jucăm șotron. Nu, la școală nu ne învață cum să furăm! La școală învățăm matematică, probabil mai bine ca tine! La școală învățăm că pentru a ieși din sărăcie, trebuie să citim, să fim educați, să creștem și să fim demni.

Dacă un român fură, nu înseamnă că toți sunt hoți! Nu mă pune lângă cel care n-are respect pentru oameni, care trăiește din minciună și își petrece zilele păcălindu-i pe ceilalți! Nu fac parte dintr-o grămadă, aparțin unui popor. Țara mea are o istorie și din acest motiv eu merit respect. Atâta timp cât ți nu-ți fac rău, tu ești obligat să mă respecți!

Nu, nu suntem oameni răi dar am învățat să protejăm ce este al nostru pentru că ne-au păcălit prea mulți, ne-au făcut de râs de prea multe ori.

Dacă v-am răpit prea mult timp, eu mă scuz. Dar vroiam să știți ce înseamnă cu adevărat România.

Acum privește-mă, ți se par un om rău? Îmi reprezint țara, muncesc, învăț, mă întrețin, nu fur, îmi văd de treaba mea și pretind să nu fiu judecată greșit pentru că în fața Domnului suntem egali, iar eu n-am de ce să las capul jos.”


ATENȚIE! VĂ AVERTIZĂM că dacă dați CLICK AICI veți urmări IMAGINI video NĂUCITOARE. Filmarea poate crea panică de aceea nu va fi afișată pe această pagină.

Sursa: identitatea.ro


Prietenii tăi deja au apreciat pagina noastră. DĂ ȘI TU UN LIKE! Mulțumim!

NU RATA ȘTIREA ZILEI!

DISTRIBUIȚI
loading...

CELE MAI CITITE ARTICOLE DIN ULTIMELE ZILE

4 COMENTARII

  1.  De la Nistru pân’ la Tissa
    Tot românul plânsu-mi-s-a,
    Că nu mai poate străbate
    De-atâta străinătate.
    Din Hotin şi pân’ la mare
    Vin muscalii de-a călare,
    De la mare la Hotin
    Mereu calea ne-o aţin;
    Din Boian la Vatra-Dornii
     Au umplut omida cornii,
    Şi străinul te tot paşte
    De nu te mai poţi cunoaşte.
    Sus la munte, jos pe vale
    Şi-au făcut duşmanii cale,
    Din Sătmar pân’ în Săcele
    Numai vaduri ca acele.
    Vai de biet român săracul!
    Îndărăt tot dă ca racul,
    Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
    Nici îi este toamna toamnă,
     Nici e vară vara lui,
    Şi-i străin în ţara lui.
    De la Turnu-n Dorohoi
    Curg duşmanii în puhoi
    Şi s-aşează pe la noi;
    Şi cum vin cu drum de fier
    Toate cântecele pier,
    Zboară păsările toate
    De neagra străinătate;
    Numai umbra spinului
    La uşa creştinului.
    Îşi dezbracă ţara sânul,
    Codrul – frate cu românul –
    De secure se tot pleacă
    Şi izvoarele îi seacă –
    Sărac în ţară săracă!

    Cine-au îndrăgit străinii,
    Mâncă-i-ar inima câinii,
    Mânca-i-ar casa pustia,
    Şi neamul nemernicia!
    Ştefane, Măria ta,
    Tu la Putna nu mai sta,
    Las’ arhimandritului
    Toată grija schitului,
    Lasă grija sfinţilor
    În sama părinţilor,
    Clopotele să le tragă
    Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
    Doar s-a-ndura Dumnezeu,
    Ca să-ţi mântui neamul tău!
    Tu te-nalţă din mormânt,
    Să te-aud din corn sunând
    Şi Moldova adunând.
    De-i suna din corn o dată,
    Ai s-aduni Moldova toată,
    De-i suna de două ori,
    Îţi vin codri-n ajutor,
    De-i suna a treia oară
    Toţi duşmanii or să piară
    Din hotară în hotară –
     Îndrăgi-i-ar ciorile
    Şi spânzurătorile!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here