Creierul uman poate crea spațiu in interiorul lui pentru a construi noi conexiuni și mai puternice, astfel încât să putem învăța mai multe lucruri noi?

Cu cât este folosit mai mult un neuro-circuit în creier, cu atât mai puternic devine. De aceea, practica te ajută să te perfecționezi și când vine vorba de neuroni. Cu cât cânți mai mult la pian, vorbești o limbă străină, cu atât mai puternice devin acele circuite. Abilitatea de a învăța nu este definită doar de construirea și de consolidarea conexiunilor neuronale. Acesta reprezenta punctul central pentru învățarea lucrurilor noi.

Dar capacitatea de a învăța înseamnă mult mai mult decât construirea și consolidarea conexiunilor neuronale.

Mult timp acesta a fost punctul central pentru dezvoltarea capacității de a învăța lucruri noi. Chiar mai importantă este capacitatea noastră de distruge vechile conexiuni. Se numește „tăiere sinaptică”.

Cercetătorii tocmai încep să descopere acest mister, dar ceea ce știu este că legăturile sinaptice care sunt folosite mai puțin sunt marcate de o proteină, C1q. Atunci când celulele microgliale detectează acest semn, se leagă de proteină și distrug sinapsa. Acesta este modul în care creierul tău face spațiu fizic pentru a construi conexiuni noi și mai puternice, astfel încât să poți învăța mai multe.

Creierul tău se curăță atunci când dormi – celulele creierul scad cu până la 60% pentru a crea spațiu pentru grădinarii tăi să ia deșeurile și să distrugă sinapsele.

Te-ai trezit vreodată după un somn odihnitor și ai putut să gândești iar clar și rapid? Acest lucru are loc datorită eficienței curățeniei din timpul nopții, care te ajută să sintetizezi informații noi și să înveți alte lucruri.

Dacă încerci să gândești după ce nu ai dormit, este ca și cum ai încerca să treci printr-o junglă cu vegetație deasă fără o macetă.

Încet și epuizant. Căile se suprapun și lumina nu poate trece. Gândește-te la un creier bine odihnit ca la o plimnare prin parc – căile sunt clare și sunt conectate între ele prin locuri distincte, poți vedea la o distanță mare. Acesta este motivul pentru care somnul este atât de benefic pentru abilitățile tale cognitive. Un pui de somn de 10-20 de minute le oferă grădinarilor microglieni șansa de a intra, elimina unele conexiuni neutilizate și lăsa spațiu pentru altele noi.

De fapt, ai control asupra a ceea ce decide creierul tău să șteargă în timpul somnului.

Dacă îți petreci prea mult timp citind teorii despre un subiect care te pasionează, dar foarte puțin despre ceea ce faci la muncă, care sinapse crezi că vor fi marcate pentru reciclare? Dacă te cerți cu o persoană la birou și îți dedici timpul gândindu-te cum să te răzbuni, nu cum să faci să funcționeze proiectul, vei ajunge o persoană pricepută la răzbunări, iar proiectul va avea de suferit.

Când ai o amintire urâtă pe care vrei să o uiți, probabil cauți să o blochezi sau să o ignori, dar cercetătorii cred că ar trebui să faci chiar opusul.

Un studiu realizat de oamenii de știință din Texas cred că pentru a uita în mod intenționat o amintire e nevoie de o activitate cerebrală crescută cu privire la acea amintire. Mai exact, dacă vrei să uiți ceva, trebuie să te concentrezi mai mult pe acel lucru.

„Un nivel moderat de activitate cerebrală este esențial pentru acest mecanism de uitare”, a explicat psihologul Tracy Wang de la University of Texas din Austin. „Prea mult și va întări amintirea;  prea mic și nu vei mai putea să o modifici”.

Uitarea voluntară a amintirilor nedorite este bună din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ajută creierul uman să nu devină prea copleșit. În al doilea rând, îi ajută pe oameni să treacă peste experiențele și emoțiile negative pe care vor să nu le mai experimenteze.

„Am vrea să renunțăm la amintirile care declanșează răspunsuri maladaptive, precum amintirile traumatice, pentru a putea răspunde la experiențele noi prin modalități mai adaptive”, a explicat unul din cercetători, Jarrod Lewis-Peacock. „Decenii de cercetare au arătat că avem abilitatea de a uita voluntar ceva, dar că felul în care creierele noastre fac asta încă este pus sub semnul întrebării”.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 24 de tineri adulți, cărora le-au dat să vadă fotografii cu diverse peisaje și fețe. De asemenea, li s-a zis dacă să rețină fotografiile sau să le uite. În timpul experimentului, creierele participanților (mai exact, regiunile cortexului temporal ventral) au fost monitorizate prin intermediul mașinăriilor cu rezonanță magnetică.

Astfel, au descoperit că actul uitării necesită mai multă activitate din partea creierului decât cel al reținerii.

De-a lungul timpului, multi specialisti s-au intrebat ce se intampla cu creierul cand oamenii isi doresc sa uite ceva anume. 

Cercetatorii de la Ruhr-Universitat Bochum si de la Spitalul Universitar din Gießen si Marburg, in colaborare cu cei din Bonn, Olanda si Marea Britanie au reusit sa ofere raspunsul. Acestia au identificat doua zone ale creierului, cortexul prefrontal si hipocampul, activitatea acestor zone fiind raspunzatoare de procesul de uitare. In plus, au masurat activitatea creierului la pacientii diagnosticati cu epilepsie, care au avut electrozi implantati in creier in scop chirurgical, conform eurekalert.org.

Echipa a fost condusa de Carina Oehrn si de Nikolai Axmacher, iar studiul a fost publicat in revista ”Current Biology”.

”In secolul trecut, cercetarile din domeniul memoriei puneau accent doar pe intelegerea modului in care informatiile pot fi memorate cu succes. Cu toate acestea, uitarea este esentiala pentru starea noastra emotionala si ne permite sa ne concentram pe o anumita activitate”, explica Nikolai Axmacher, doctor la departamentul de neuropsihologie din Bochum.

Ce a presupus studiul si care au fost rezultatele?

Cercetatorii au monitorizat activitatea creierului a 22 de pacienti care au avut electrozi implantati fie in cortexul prefrontal, fie in hipocamp, fiind o structura mai profunda. Specialistii le-au spus participantilor o serie de cuvinte si le-au cerut sa memoreze cuvintele sau sa le uite.

Testul a demonstrat ca participantii au memorat mai bine cuvintele pe care trebuiau sa le retina, fata de cuvintele pe care trebuiau sa le uite. Pe parcursul acestui test, cercetatorii au fost atenti la activitatea din hipocamp si din cortexul prefrontal. In timpul uitarii active, oscilatiile din ambele zone ale creierului au prezentat schimbari caracteristice in anumite benzi de frecventa. In cortexul prefrontal, oscilatiile cuprinse intre trei si cinci Hertz au fost mai pronuntate. Au fost asociate cu oscilatii crescute la frecvente mai mari in hipocamp, mai exact intre 6 si 18 Hertz.

”Datele ne-au aratat ca, in timpul uitarii active, activitatea din hipocamp, o regiune importanta pentru memorie, este reglementata de cortexul prefrontal. Activitatea din hipocamp nu este doar suprimata, ci este, mai degraba, schimbata la o frecventa diferita, in care informatiile actuale prelucrate nu mai sunt codificate”, declara Carina Oehrn.

Echipa de specialisti sustine ca studiul uitarii voluntare ar putea constitui baza unor noi terapii pentru tulburarea de stres posttraumatic. Aceasta tulburare ii determina pe pacienti sa isi aminteasca si sa retraiasca in mod repetat experientele traumatizante prin care au trecut.

Surse selective revistasufletului.net & playtech.ro