James Bedford s-a nascut in 1893 si a fost un profesor emerit de psihologie la Universitatea din California, SUA. In 1967, el a devenit prima persoana din lume care a fost supusa procedurii de criogenare.

ncă de pe vremea strămoşilor noştri, ideea conservării corpului uman nu era una nouă. Oamenii încercau să păstreze trupurile celor decedaţi, fie din motive religioase, fie din dorinţa de a fi readuşi la viaţă într-o zi. Cea mai cunoscută practică a fost mumificarea, făcută de egiptenii antici.

Această idee a devenit populară din nou în anii ’60, când un grup de cercetători a introdus conceptul de criogenie, care presupune congelarea oamenilor imediat după moarte pentru a-i putea readuce la viaţă atunci când ştiinţa va permite vindecarea bolilor care i-au ucis.

Profesorul James Bedford a avut încredere în acest proces de conservare şi în faptul că ştiinţa va avansa suficient de mult încât să permită readucerea unui organism la viaţă. Deoarece suferea de un cancer incurabil la rinichi care se răspândise şi la plămâni, a decis să-şi criogenizeze corpul.

Cu toate acestea, Bedford a murit neaşteptat şi cercetătorii nu au avut suficient timp să efectueze procedura de criogenie completă. Aşadar, i-au injectat în vene un antigel, care era format din 15% dimetil sulfoxid şi 85% soluţie Ringer. Apoi, corpul lui Bedford a fost plasat într-un recipient etanş umplut cu gheaţă uscată, iar ulterior a fost scufundat în azot lichid într-un vas Dewar. Iniţial, trupul lui Bedford a fost depozitat la institutul lui Edward Hope din Phoenix, Arizona, specializat în tehnici de criogenie.

Procesul de criogenie a evoluat de-a lungul timpului şi, comparativ cu standardele actuale, procedura a fost una dezordonată şi dezorganizată. Cu toate acestea, în 1991, evaluarea vizuală a stării lui Bedford a arătat că trupul său era încă îngheţat şi nu suferise nicio deteriorare vizibilă.

După mai multe relocări în unități de crioconservare, corpul lui Bedford a fost transportat la Alcor Life Extension Foundation din Scottsdale, Arizona, unde este păstrat și astăzi.

Pentru a criogeniza un corp uman, după ce medicul a declarat decesul legal, acesta trebuie să fie pregătit rapid pentru transport la centrul de criogenare. Durata ideală a intervenției este de maxim șase ore de la moartea clinică, pentru a limita degradarea rapidă a organismului.

La centrul de crioconservare, corpul este supus unor proceduri, inclusiv înlocuirea sângelui cu un tip de antigel pentru a preveni formarea cristalelor de gheață între țesuturi în timpul congelării, ceea ce ar putea dăuna sau complica o posibilă reanimare ulterioară. Apoi, corpul este înghețat progresiv până la temperatura de minus 196 de grade Celsius.

Există doar o șansă teoretică de reanimare după criogenie în prezent. În lume, există trei companii majore care oferă servicii de criogenie: Alcor și Cryonics Institute din SUA și KrioRus din Rusia.

Opțiunile de crioconservare includ conservarea doar a capului sau a întregului corp, în funcție de preferințe. Tarifele pentru crioconservare variază în funcție de opțiunile alese și de compania aleasă, cu tarife de la 26.000 de dolari la 188.000 de dolari.

În cazul în care reînvierea organismului original nu este posibilă, o altă opțiune este transferul de memorie. Criogenia poate păstra conținutul din creierul persoanei crioprezervate, ceea ce deschide posibilitatea de a încărca personalități crioprezervate în corpuri robotizate, bazate pe studiile efectuate pe limbrici.

Criogenia umană este o tehnologie care a captivat imaginația oamenilor de decenii întregi. Mulți oameni cred că acesta este un mod de a depăși moartea și de a trăi pentru totdeauna, în timp ce alții sunt mai sceptici cu privire la eficacitatea acestei metode.