O peșteră din America Centrală ar putea fi considerată intrarea în iad, după descoperirea făcută aici. Totul a început încă din vremurile străvechi, când mayașii credeau că peșterile sunt intrări în lumea de dincolo.

Denumite Xibalba, acestea reprezentau un loc al fricii, stăpânite de regii răului. Aceștia se temeau de puterea iadului, de aceea sacrificau animale și chiar oameni, în speranța de a îmbuna spiritele rele din adâncuri.

Victimele sacrificate erau atât copii – cel mai mic în vârstă de un an – cât și adulți. Patru dintre schelete erau copii cu vârste cuprinse între 1 și 3 years, înghesuite în crevase și mici nișe. Alte schelete aparțin unui copil de 7 ani al unui adolescent de 15 ani (despre cei doi se presupune că au fost legați unul de celălalt înainte de a muri), al unui tânăr de 20 de ani, iar restul adulților aveau vârste cuprinse între 30 și 45 de ani. Multe din scheletele mai tinere poartă urme de deformare craniană – așa-numitul skull shaping (ce conferea capetelor o formă ușor alungită și stranie), scrie redescoperaistoria.ro/

Aproape toate victimele și-au pierdut viața în urma unei traume fizice la nivelului capului, unele dintre ele având craniul zdrobit în întregime. Este extrem de dificilă datarea exactă a vârstei scheletelor datorită cimentării lor în calcitul ce formează podeaua peșterii, dar majoritatea resturilor de oale de lut care au fost descoperite în apropierea lor provin din anii 700 – 900. Asador, se poate considera că anii în care s-au petrecut sacrificiile pot coincide cu această perioadă.

Mai departe în peşteră se află cel mai faimos dintre toate aceste schelete maya, scheletul unei fete în vârstă de 18 years, cunoscută sub numele de “Fecioara de Cristal”.

Fecioara de Cristal a fost o tânără de 20 de ani care a fost ucisă de către un preot maiaş, ca parte a unui ritual religios, în urmă cu peste 1.000 de ani. Ea zace pe spate, cu gura deschisă, în timp ce scheletul ei este acoperit de calcit, de unde i-a venit şi numele, relatează scrie evz.ro, conform amusingplanet.com

Într-o ţară care este cunoscută pentru neprotejarea patrimoniului său cultural, peștera Actun Tunichil Muknal se numără printre puţinele obiective protejate, existând doar câțiva ghizi autorizați pentru turiștii care doresc să viziteze peştera. Turiștii trebuie să fie cu mare băgare de seamă deoarece odată s-a întâmplat ca un turist să facă fărmâne un craniu, după ce a călcat,întâmplător, pe el.