În 1911, o epidemie ucigașă se răspândea în China. Și atunci, ea amenința să se transforme rapid într-o pandemie, originile sale fiind o sursă de dispută printre oamenii de știință, relatează CNN.

Ciuma Manciuriană, însă, a rămas restrânsă la continentul asiatic, iar răspunsul coordonat al cercetătorilor și guvernelor lumii de la aceea vreme a prevenit transformarea sa.

Deși măsuri precum carantinarea, restricționarea călătoriilor și incinerarea în masă a morților au fost luate pentru a limita numărul infectărilor, peste 60.000 de persoane au murit în nord-estul Chinei, fapt ce a transformat-o într-un dintre cele mai mortale epidemii la acea vreme.

După ce boala a fost adusă, într-un final, sub control, guvernul chinez de la acea vreme (dinastia Qing), a organizat o conferință internațională în Shenyang, aproape de epicentrul epidemiei de ciumă. Au fost invitați virusologi, bacteriologi și epidemiologi ai Marilor Puteri ale lumii – Regatul Unit, Franța, Statele Unite, Japonia și Rusia.

Scopul acestei conferințe era găsirea cauzei acestei epidemii, diseminarea de informații cu privire la bune practici și tehnici de suprimare împotriva unor astfel de boli ucigașe, descoperirea motivului pentru care boala s-a răspândit atât de repede, precum și evaluarea pașilor de urmat pentru evitarea unui nou val de infectări. Deși această conferință nu a fost complet lipsită de acuzații între Marile Puteri și China, ea a reprezentat o încercare sinceră de a învăța și a găsi soluții.

Astăzi, când lumea se confruntă cu o pandemie caracterizată de o lipsă de coordonare în vederea unui răspuns unificat și fără un efort multilateral din partea liderilor politici, felul în care țările lumii au colaborat în 1911, într-o perioadă extrem de tensionată, ar putea fi o lecție.