Plec până nu îmi pierd mințile”, este mesajul unui tânăr învins de sistem care a decis să părăsească țara. Scrisoarea de adio către România postată pe Facebook de Ştefan Moişanu, un tânăr inginer, a devenind un real manifest în care cei care trăiesc dezamăgirea faţă de sistem, fața de stat, de politicieni, de interese se regăsesc, scrie gandul.info.
“Nu mai merge. Tot am încercat, am crezut că pot, dar am obosit. Vreau să ne despărțim. Eşti o țara minunată şi sunt convins că într-o zi vei face un alt cetățean foarte fericit. Dar eu trebuie să plec până nu îmi pierd mințile. Acum, la sfârșit, îmi e greu să spun dacă te-am iubit vreodată”, este un fragment din scrisoarea publicată pe rețeaua de socializare.
După un şir lung de nemulţumiri, dupa zeci de taxe şi de biruri pe care le-a plătit la stat în cei 12 ani de când lucrează pe cont propriu pentru firmele şi cei 121 de angajaţi ai săi, Moişanu a decis să plece din România. Şi şi-a explicat gestul într-o postare pe blogul personal pe care scrie de doar o lună de zile.
Inginer, absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare la Iaşi, cu un master în Administrarea Afacerilor, Moişanu are 33 de ani şi reprezintă a treia generație de ingineri din familie. Lucrează din facultate, iar prima firmă a avut-o în anul I.
“În toată perioada asta am făcut tot ce m-a dus capul, pentru că mă consider un inginer bun, sunt la a treia generație de ingineri, şi asta m-am priceput să fac. Să pun cap la cap lucruri, să găsesc soluții pentru anumite probleme, într-o manieră eficientă. Nu să vinzi cutii pe care le imporți din afară, ci să creezi ceva aici, să ai un aport de valoare adăugata mare”, spune pentru gândul Ştefan Moişanu.
După gustul amar și cicatricile lasate de viata traita in România, tanarul isi incheie scrisoare cu o concluzie extrem de dura: ”Cred ca vei muri bătrâna si singura. Cei care te-au iubit si pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta când nu vei mai putea sa le oferi nimic. Si mai cred ca iti meriti soarta.”
”Nu mai merge. Tot am incercat, am crezut ca pot, dar am obosit. Vreau sa ne despărțim. Esti o tara minunata si sunt convins ca intr-o zi vei face un alt cetatean foarte fericit. Dar eu trebuie sa plec pana nu imi pierd mintile. Acum, la sfarsit, imi e greu sa spun daca te-am iubit vreodata. Nu stiu de ce am fost atat de convins ca da, dar am crescut alături de tine si nu mi-am imaginat cum as putea exista in afara ta. Cele mai frumoase momente din viata le-am avut alaturi de tine. Mare parte din ce sunt acum, cu bune si rele, e asa datorita tie. Dar si cele mai abisale clipe ale disperării le-am aflat tot de la tine.
Cand eram la scoala ti-am adus primele jigniri. Am pus la indoiala calitatea dascalilor tai. Am trecut cu 10 la Romana nascocind citate din Tudor Vianu si altii si niciunul din ei nu a avt tupeul sa spuna ca sunt inventate, de teama sa nu se faca de rusine ca nu l-au citit niciodata. Le-am spus eu. Am avut curajul sa ii spun profesoarei de chimie ca e psihopata si sa imi sustin cauza in fata inspectoratului. In facultate le-am spus profesorilor ca eu nu am venit la facultatea de Microsoft si Oracle si ca nu voi fi partas la smenurile lor. Ai incercat sa ma scoti din sistem pe toate caile si sa ma pui jos cu alti invinsi dar am reusit de fiecare data sa rezist. Si nu te intelegeam de ce erai atat de inversunata impotriva unui tanar ce doreste sa fie mai bun pentru a produce pentru tine.
Mai tii minte cand eram student si mi-am facut prima firma? Facturasem 6 milioane lei vechi. Prima mea factura, scrisa pe genunchi la un client care se amuza uitandu-se la mine cu incerc sa calculez TVA-ul. In doua saptamani mi-ai trimis Garda Financiara care m-a amendat cu 50 milioane lei vechi pentru ca nu trecusem numarul contractului pe factura. Le-am spus celor de la Garda ca nu am, ca abia am facturat 6 milioane. Mi-au spus ca lasa, ai parinti, rude, esti tanar.
Dar cand am hotarat sa imi declar dragostea pentru tine si sa cumpar cu munca mea o bucata din tine? Cand am facut primul credit sa iau un teren, sa fac o casa unde sa muncesc pentru a prospera ca parte din tine si unde sa mor pentru a ma intoarce in pamantul tau. Mai tii minte cum m-ai batjocorit prin cei de la cadastru care mi-au spus ca nu e problema lor ca sunt gresite planurile si ca un sfert din teren e in sosea. Pierderea mea, ofranda ta.
Stii tu oare cate zile am pierdut in templele tale cu ghisee? Am invatat in ele umilinta in toate declinarile ei si tot nu am fost demn de tine, tot arogant am ramas.
Stii tu oare ca mi-am petrecut peste 5000 de ore conducand? Stii tu ca era sa mor intr-un accident? Si toate pentru ca nu poti construi drumuri si cai ferate, stii doar sa le desenezi ca un retardat pe servetele.
Am muncit cu bucuria si energia pe care numai tineretea ti-o dau, si pentru ca am avut cap si maini dibace am produs cat pentru a hrani cei 121 de fii ai tai ce mi-au fost angajati in anii astia. Si din banii pe care i-am facut vanzand roadele muncii mele ti-am pus lunar pe masa o parte frumusica. I-ai luat de fiecare data fara macar sa zambesti. Si daca am fost stramtorat si nu i-am avut mi i-ai luat tu singura din buzunar. Si daca nu ii aveam ti-ai trimis recuperatorii sa ii scoata de la mine cu bataia.
Hmm, mi-aduc aminte de cate ori am pus tot ce aveam gaj sa construiesc ceva, pentru mine, pentru tine, pentru noi, si totul a fost la un pas sa se naruiasca pentru ca o hartie zacea sub salamul cuiva la un ghiseu.
Nu am fost demn nici de oamenii tai. Oricat am muncit, abia am reusit sa acopar tepele pe care mi le-au dat. Pentru ca ti-ai invatat oamenii ca atunci cand sunt furnizori sa nu livreze, ca atunci cand sunt clienti sa nu plateasca, ca atunci cand le imprumuti bani sa nu iti mai raspunda. Si eu nu pot munci pe cat fura ceilalti.
Si pentru ca vorbim de oameni, te-ai schimbat, sa stii. Ai devenit mai rea, mai incrancenata, mai apasatoare. Si ai devenit barbara, in sensul istoric al cuvantului. Fiii tai stiu mai putina carte dar fura mai mult, violeaza mai mult, beau mai mult, mananca pana le crapa burtile si sunt intr-un permanent razboi. Ai distrus mediul sanatos in care familia, izvorul normalitatii, moralitatii si evolutiei, putea sa se nasca si sa creasca. Te-ai autocondamnat la sterilitate. Poate e felul naturii sa traga pe linie moarta o mutatie genetica nereusita, un experiment social ratat.
Citeste si: Dacă sistemul medical e bolnav, există o clasă de pacienți care îl îmbolnăvesc mai rău. „Acești indivizi sunt precum râia” – destăinuirile unei mămici internate într-un spital din România
Stii ce, daca ma gandesc mai bine, it is you. Tot ce ti-am cerut a fost sa ma lasi sa muncesc si as fi impartit cu tine roadele cu bucurie. Sunt tanar, inteligent, doritor sa muncesc, si unde imi pun mintea si mainile ramane ceva in urma. Tu esti cea care m-ai transformat intr-un etern mester Manole. Si ca sa nu se naruiasca peste noapte ce am cladit, am zidit in temelii multe din cele ce imi erau dragi. Si cand politicienii tai se lauda ca edificiul a mai crescut cu un procent, nu spun ca in el sunt inchise suflete si sacrificii ale unor fraieri ca mine.
Cred ca vei muri bătrâna si singura. Cei care te-au iubit si pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta cand nu vei mai putea sa le oferi nimic. Si mai cred ca iti meriți soarta”.
![Pinterest](https://pinterest.com/pin/create/button/?url=https://infoalert.ro/adio-romania-plec-pana-nu-mi-pierd-mintile-scrisoarea-sfasietoare-a-unui-roman-ajuns-la-capatul-rabdarilor/&media=https://infoalert.ro/wp-content/uploads/2018/03/invins-de-sistem-1.jpg&description=Adio, România! Plec până nu-mi pierd mințile...Cred că vei muri bătrână şi singură. Cei care te-au iubit şi pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor plecă, iar cei care doar te-au folosit se vor mută la altă când nu vei mai putea să le oferi nimic. Şi mai cred că îţi meriți soarta".){kind=link}
Ce facem cu aceasta scrisoare? o punem in sertar? o expediem? o recitim aproband adevarul urat? Cred ca o scrisoare trebuie sa primeasca si un raspuns- asa e firesc, de bun simt. Sper ca raspunsul sa fie pe viitor unul frumos la care sa se raspunda cu fapte indreptate nu cu vorbe incrucisate !
Asa am inceput si eu in anii 90, aveam si serviciu si doua afaceri care in timp , respectand toate legile am ajuns la concluzia ca devine falimentare , pentru ca spaga erea mai mare decat profitul . Nu am platit nici o amenda la stat pentru ca am respectat total legea , dar nici profit nu aveam , datorita sistemului , atunci am renuntat si am ramas cu salariu ,recunosc bun atunci , dar am ramas cu acelasi regret ,ca sistemul te manca de viu si doar daca eludai statul in cardasie cu el puteai ajunge mare . Am avut prieteni cu tupeu ,maxim ,care si acum o duc bine desi au luat milioane din banci si nu au mai dat nimic inapoi si nici nu au ajuns la mititica . Si atunci si acum conteaza ce faci si pe cine ai in spate .
Asta e tineretul de azi , infatuat ,cu pretentii si nedreptatit .El crede ca in alta parte a lumii il asteapta cu covorul rosu ? La 33 de ani se autodeclara inginer bun , baiatul lui tata si numai sistemul l-a impiedicat sa devina un Bill Gates ! Dupa 10 ani a obosist si pleaca in lume sa caute cainii cu covrigi in coada . Este prototipul de ratat , care cauta vinovatii , ca sa-si ascunda nulitatea !
Ionica, nu poti spune asa ceva! Eu cred in mostenirea primita de la familia lui, nu este el de vina ca s-a nascut intr-o familie de ingineri, ca a invatat deja de acasa ce fel de cetatean trebuie sa devina si a devenit, nu este „baiatul lui tata”, asta este invidie. Mare pacat ca si acesti, sau mai ales acesti romani sunt obligati sa plece de pe pamantul lor.
Ionica spune=ne si noua ce ai realizat pana acum.Sa ne laudam cu tine.
Las-o jos, că măcăne! Din păcate tânărul are dreptate în tot ce zice, România a ajuns din a fi patria noastră deţinătorul nostru, suntem proprietatea ei. Da e de vină politicul, au ştiut să calculeze atât de precis rata impozitării, taxele şi TVA-ul încât după o lună muncită pe brânci să supravieţuim, dar atât, tot restul valorii muncii noasstre ajunge în buzunarul statului şi de acolo în buzunarele politicienilor şi a protejaţilor sistemului. Noi suntem lăsaţi să supravieţuim încă o lună, ca să asigurăm bunăstarea încă o lună a hoţilor de seamă. Zici că el e tânăr şi un rahat? Zi, te rog, asta şi de mine. Am 48 de ani, deci nu mai sunt tânăr. Poţi să zici că sunt ratat? Am început să muncesc la 15 ani, pe şantier, dupa programul de la şcoală, ca sa câştig un ban. La 20 de ani aveam două servicii, noaptea lucram în brutărie, ziua pe şantier, dormeam câte 3-4 ore între servicii şi mai recuperam duminica. După patru ani am clacat, am adormit stând în picioare lângă masa de modelat. Am plecat din ţară, am muncit cam peste tot, în Ungaria, Germania, Austria, Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Olanda, Danemarca. După zece ani m-am întors acasă în speranţa că s-a s-a schimbat ceva şi se poate trăi în România. Ce am rezolvat? Nimic. În doi ani de stat în România, cu toate că munceam şi aveam salariu destul de bun am rămas fără banii agonisiţi în zece ani prin Europa. Am continuat să muncesc şi am sperat ca va fi bine. Au urmat apoi problemele, soacra mi-a murit de cancer, socrul meu de Alzheimer, nevastă-mea a fost dignosticată cu cancer la sâni şi asigurarea medicală s-a dovedit a fi apă de ploaie, bani, bani, bani peste tot. Bine măcar că nevastă-mea a scăpat. Sunt un ratat? În România am înfiinţat o societate literară cu vizibilitate internaţională (SRSFF-ul), am câştigat două premii naţionale de literatură şi ca inginer constructor am contribuit din plin la lucrări cum ar fi Stadionul Naţional, modernizarea aeroporturilor Otopeni şi Băneasa, am fost responsabil de reabilitarea infrastructurii la 4 şcoli bucureştene şi toate porţile de scanare pentru depistarea aterialelor radioactive de la intrările în aeroporturi sunt făcute de mine. Sunt un ratat, nu-i aşa? Pentru că România mi-a răsplătit cei aproape douăzeci de ani de muncă de după întoarcerea acasă cu 20.000 de euro datorie la bancă. Nu pentru a-mi cumpăra maşina de lux sau vreo vilă undeva, ci strict pentru a trăi şi a mă asigura ca nevastă-mea supravieţuieşte şi că fiică-mea face o şcoală care merită făcută. Dar am renunţat şi eu, în urmă cu 4 ani am renunţat. Mi-am lăsat familia acasă şi am plecat. În America muncind rămân cu vreo 40.000 de dollari în mână în fiecare an, cu toate că nu muncesc nici pe departe cât munceam în România şi îmi permit să mănânc, să beau ce vreau, să merg oricând, oriunde vreau şi să-mi cumpăr orice îmi trece prin cap. De ratat ce sunt, probabil. Pe când acasă, având salariu la care alţii doar visează ( eu 7800 pe lună, nevastă-mea 7200) în douăzeci de ani am ajuns la sapa de lemn.
Unde a plecat ? Stiu o companie canadeza acre este in cautare de specialisti romani.
Am citit pe diagonala ce are de zis tanarul. Multe chestii despre care povesteste sunt probleme reale din societatea romaneasca. Faptul insa ca se cearta cu „tara” si nu conducatorii ei, imi da senzatia unui nebun prins la usa rotativa care tine un discurs fulminant si melodramatic catre balamale, in loc sa se ia de directorul magazinului. Ma gandesc ca fiind la a treia generatie de ingineri, cum se lauda, poate face deosebire intre obiectele neinsufletite si persoanele umane responsabile. A tine discurs la balamale este egal cu a arunca vina asupra tuturor si a nimanui. Inseamna a fugi de responsabilitatea politica ce iti revine ca cetatean al acestei tari. Inseamna a deturna atentia de la cei care sunt vinovati. Inseamna a face jocul celor care sunt la putere. Inseamna a diminua sperantele celor care inca respira in romania. Inseamna a dezarma pe cei care au curajul sa se lupte cu adevarat cu dinozaurii, si care nu tin discursuri melodramatice catre balamale. Suspectez pe acest individ de doua tare cumplite: ori e prost si confunda tara cu conducatorii ei vremelnici ajunsi acolo prin neimplicarea politica exact a tinerilor, ori este unul dintre multii manipulatori ordinari dar subtili ai celor aflati la putere. In ambele situatii tipul nu imi starneste decat o profunda tristete. Va veni vremea cand oamenii frumosi ai acestei tari vor invinge. Avand si raspandind atitudini defetiste, nu esti decat un ratat, las si egoist, si nu un eraou plin de rani. Ai dreptul sa fugi din calea greutatilor vietii atunci cand nu mai poti, insa nu sa vinzi asta pe post de model de om superior fata cu mediocritatea poporului si a tarii. Asta este deja un tupeu de neam prost.
Daca citeai printre randurile lui iti dadeai seama ca in tara noastra nu sunt doar conducatorii de vina …ci intr-adevar … vina a tutror sau mai bine zis a unei majoritati zdorbitoare , care ii si voteaza pe acesti conducatori. In democaratie esti condus de o majoritate , iar majoritatea celor 22 de milioane ai nostri este foarte putin si prost instruita , iar in ultimii 28 de ani si mai putin pregatita. In concluzie este o tara condusa de niste melteni agramati si nepregatiti , votati printr-un proces democratic de o majoritate inculta si tampa. Asta asa , tradus mai aspru pentru tine. Cam asta a vrut sa spuna aceasta scrisoare , iar tu nu trebuie sa fii de acord . Lupta-te tu , dar viata ta si a copiilor tai este mult prea scurta pentru ca sa se mai intample ceva bun in tara noastra. Alege viata de lupta si de sacrificiu si nu-i condamna pe cei care se simt invinsi de o majoritate de prosti.
care 22 de milioane, fosta=i lele, acum suntem 18 milioane si sunt in totalitate de acord cu tine si asta o spune o bunica!
Dragnea! Dragnea e de vina. La puscarie cu el!!! …
Auci, am uitat ca e deja acolo. Dar nu conteaza, tot el e de vina …