Probabil nu a contat foarte mult până acum, dar ar trebui sa cunoaștem că:
– miliardul 3 a fost atins în 33 de ani (în anul 1960);
– miliardul 4 a fost atins în 14 ani (1974);
– miliardul 5 a fost atins în 13 ani (1987);
– miliardul 6 a fost atins în 12 ani (1999);
– miliardul 7 a fost atins în 11 ani (2010);
– miliardul 8 a fost atins în 10 ani (2020).
După momentul 2020 populația globului va crește cu câte un miliard în mai puțin de 10 ani.

Oare viitorul suna bine?

Se vorbește de mai mulți ani despre nevoia de a dubla cantitatea de hrană. Asta înseamnă: suprafață agricolă dublă, efective de animale de două ori mai mari, cantitatea de pește oceanic pescuită să fie de două ori mai mare.  Dar este posibil așa ceva în condițiile în care astăzi se asigură hrană pentru cel mult 6 miliarde de oameni? Doar nu e un secret că peste 1,5 miliarde de oameni trăiesc în foamete.

De mai bine de 30 de ani se cunoaște că rata de refacere a planctonului din apele globului nu asigură o completare suficientă, pe măsura consumului. Cu alte cuvinte, din cauza pescuitului excesiv, de cel puțin 30 de ani cantitatea de pește din apele oceanelor este în continua scădere, fără șanse de refacere (să mai adaugăm și poluarea apelor?).

Suprafețele agricole sunt aproape de maximul posibil ce poate fi atins, iar pentru dublarea efectivelor de animale ar fi nevoie de o cantitate de hrană de două ori mai mare, și nu prea este de unde.

Pentru a trage o concluzie ar fi bine să introducem în „ecuație” și alte elemente. Pe măsură ce populația va fi tot mai numeroasă vor scădea suprafețele agricole și vor fi desființate multe ferme pentru a face loc altor spații de locuit. În analiza noastră trebuie sa fim realiști. În zonele foarte friguroase sau în cele foarte călduroase ale Pământului oamenii nu pot trăi, eventual se vor chinui să supraviețuiască (dar aia nu ar fi viață).  Cu alte cuvinte în realitate este posibil ca suprafața agricolă și efectivele de animale să scadă mult sub ce avem acum.

În acest caz ce facem?

Oamenii de știință au început să vorbească despre posibilitatea ca insectele să reprezinte hrana viitorului. Dar ar fi posibilă obținerea unei cantități suficiente de insecte și de hrană din insecte? Mai trebuie să presupunem că insectele se vor spala pe dinți și pe mâini să nu pună în pericol viața oamenilor (vă rog să mă iertați, nu m-am putut abține).

Ce alternative mai avem?

Mai multe corporații internaționale au început sa anunțe că în viitor vor produce alimentele necesare, dar în stare lichidă și de diverse culori – în funcție de aromă. Cu alte cuvinte, vom trage o dușcă dintr-o sticlă (care precis va fi frumos ambalată) și s-a dus foamea.

Dar oare ce fel de mâncare va fi în stare lichidă în acele sticle?  Observam că animale nu prea vor mai fi, pește nu prea va mai fi, suprafață agricolă pentru cereale, fructe și legume, nu prea va mai fi. Deci ce vom bea din acele sticle? Oare ce surpriza ne rezervă stăpânii lumii, oare ce surpriză ne rezervă viitorul?

Recent agențiile de știri au făcut un anunț despre o țară cu o economie puternică și cu o mare influență politică care a aprobat o lege ce va permite ca rămășițele umane să fie transformate în îngrășământ, printr-un proces numit „INCINERARE VERDE”. Probabil în scurt timp și alte țări vor lua măsuri similare.

Faptul că procesul se va numi „INCINERARE VERDE” ne duce cu gândul la un film pe care lumea nu prea l-a urmărit pentru că nu avea efecte speciale. Filmul se numește „HRANA VERDE”. Pe scurt, în film este vorba despre suprapopularea pământului (în anul 2022) iar singurul aliment pe care îl mai puteau obține oamenii de rând era BISCUITELE de culoare VERDE. Adică primea omul o mână de biscuiți verzi și îi trecea foamea, până a doua zi.

Totul a decurs bine și frumos până când, din întâmplare, s-a aflat că biscuiții verzi (hrana verde) era făcută din…oameni. Chiar daca totul pare o aberație, faceți un exercițiu de imaginație și încercați să vedeți Pământul cu 20 de miliarde de locuitori, apoi cu 50 de miliarde de locuitori, apoi cu 100 de miliarde.

Apropo, cum vi se pare acum această aberație? Nu-i așa că un război parcă nu mai pare cea mai proastă soluție? Ce spuneți?