Aphantasia/ Afantazia, o particularitate cognitivă surprinzătoare, incomplet descifrată, de multe ori neconştientizată, un mecanism al minţii pe care unii îl numesc “eşec al imaginaţiei”, pe care alţii îl consideră un fel de absenţă a “ochiului minţii”, o inabilitate fundamentală, este definită ca incapacitatea multor persoane de a crea imagini mentale ale obiectelor, oamenilor, locurilor sau evenimentelor, chiar dacă pot descrie aceste lucruri verbal sau prin alte simțuri. Aceasta înseamnă că, deși pot gândi și vorbi despre lucruri, nu își pot imagina respectivele lucruri în mintea lor.

Aphantasia – un concept nou, o realitate veche

Aphantasia (“a”- “fără” + “phantasia”, în greacă, “aspect, imagine, înfățișare”) poate afecta diferit oamenii – unii pot avea o absență completă a tuturor tipurilor de imagini mentale (vizuale, auditive, tactile etc.), în timp ce alții pot avea o afectare selectivă, doar anumite tipuri de imagini mentale lipsind.

Formal, conceptul “aphantasia” a fost recunoscut şi denumit ca atare în 2015, de către cercetătorul Adam Zeman de la Universitatea din Exeter, Marea Britanie, deşi există descrieri ale acestei caracteristici, prezentă la anumiţi oameni, care datează de mult mai mult timp. Fenomenul a fost descris pentru prima dată în 1880, de Francis Galton, inițiatorul mișcării geneticii comportamentale, într-un studiu statistic despre imaginile mentale, descoperind că “aphantasia” era un fenomen comun în rândul colegilor săi.

Câţiva ani mai târziu, în 1897, psihologul Théodule-Armand Ribot a identificat un fel de imaginaţie de “tip vizual tipografic”, constând în a vedea mental ideile sub forma unor cuvinte tipărite corespunzătoare. El da exemplul, printre altele, al unui bun prieten, fiziolog, pentru care cuvintele “câine, animal” (deşi făcea diverse experimente cu câini) nu erau însoțite de nicio…