Recunoştinţa societăţii româneşti faţă de Victor Babeş, fondatorul şcolii româneşti de microbiologie, autorul primului tratat de bacteriologie din lume şi precursorul lui Fleming în descoperirea antibioticelor este „dovedită” de lespedea spartă sub care savantul îşi doarme somnul de veci.

Mormântul uneia dintre cele mai luminate minți ale neamului românesc stă, ascuns, într-un capăt de alee, spre pacare, undeva pe Splaiul Independenței din București. Placa-i crăpată, florile s-au ars demult, doar câinii și pisicile își mai fac veacul pe acolo. Și nevoile. Victor Babeș, fondatorul școlii românești de microbiologie, autorul primului tratat de bacteriologie din lume, s-a stins în 1926 și-și doarme somnul de veci sub o lespende, în curtea Institutului Cantacuzino, muribund și el. Koch ori Pasteur, colaboratorii săi, au mausolee!

Dorința sa a fost să fie înmormântat în curtea Institutului pe care-l fondase, iar urmașii i-au respectat-o. Peste ani, locul respectiv a fost cedat, astfel că Victor Babeș odihnește, acum, într-o parcelă a Institutului Cantacuzino, cel alăturat, la un capăt de alee, ce dă într-o parcare. La aproape 100 de ani de la moartea geniului, locul arată jalnic. Piatra e spartă, ”B”-ul a fost despărțit de ”ABEȘ”. Rigola de flori este distrusă, plantele s-au ars de milenii. Doar câinii și pisicile își mai fac veacul pe aici. Și nevoile. Lumea trece, nepăsătoare. Institutul Cantacuzino e în moarte clinică de cinci ani, cui îi mai arde de profesori decedați acum un secol?

Citeşte mai mult pe a1.ro