Irena Sendler s-a născut în anul 1910 şi a lucrat ca asistentă medicală și socială în Polonia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Aceasta a rămas în istorie datorită curajului de care a dat dovadă atunci când a acționat pentru salvarea şi adăpostirea a mii de evrei între anii 1942 și 1945, față de ocupația nazistă, prin intermediul organizației Żegota.

Irena a fost fiica doctorului Stanislaw Krzyzanowski, născându-se în capitala Poloniei, Varșovia. A locuit, nu pentru mult timp, în orășelul Otwok, situat în sudul Varșoviei. În acest oraş, era o mare comunitate de evrei, cunoscându-i pe mulți dintre aceștia.

Doctorul Krzyzanowski era cunoscut pentru actele sale caritabile, tratându-i pe cei săraci, inclusiv pe evrei, fără niciun cost. De la el, tânăra Irena a învăţat să fie o persoană empatică, dornică de a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși.

Pe când avea doar 7 ani, tatăl Irenei a murit de tifos. După moartea doctorului, comunitatea evreiască din Varșovia s-a oferit să-i plătească tinerei Irena toate studiile. Aceasta a refuzat, fiind suspendată timp de trei ani de zile din cadrul Universităţii din Varșovia, acolo unde studia Dreptul şi Literele.

Irena Sendler a salvat vieţile a mii de evrei

În timpul ocupaţiei naziste a Poloniei, Irena Sendler a trăit în Varşovia. Cu mult timp înainte de anul 1939, când germanii au invadat Polonia, ea începuse să-i ajute pe evrei.

Fiind susţinută de alte câteva persoane de încredere, a creat mai bine de 3.000 de acte false pentru a salva din ghearele morţii mai multe familii. Ajutorarea evreilor era considerată o faptă extrem de gravă și pedepsită cu moartea.

Ca angajată a Sectorului National de Asistenta Socială, Irena deținea un permis special în baza căruia putea să intre legal în ghetoul din Varșovia, acolo unde erau închişi toţi evreii.

Ghetoul din Varşovia era un loc sinistru, în care au fost înghesuiți zeci de mii de evrei, într-un perimetru înconjurat de garduri cu sârmă ghimpată. Oamenii primeau mâncare doar pentru a nu muri, însă raţiile au fost reduse pe măsură ce întreținerea lor devenea tot mai costisitoare. Bolile şi foametea au decimat populaţia din ghetou.

Aceasta mergea, teoretic, pentru a depista eventualele cazuri de tifos. Fiind de etnie germană, tânăra a primit şi permisiunea de a lucra ca îngrijitoare şi croitoreasă.

În mod sistematic şi pe ascuns, a scos din ghetou între anii 1939 – 1945 aproximativ 2.500 de copii evrei. Micuţii au fost ascunşi în saci de cartofi, cutii, valize şi chiar în sicrie. Odată scoşi din ghetou, organizaţia Zegota se ocupa de întocmirea de acte false pentru copii, după care aceştia erau plasați în diverse familii sau ascunși în mănăstiri și orfelinate.

Pe mâinile naziștilor

În anul 1943, Irena a fost prinsă de naziști şi torturată vreme îndelungată pentru a spune locaţiile copiilor evrei. Refuzând orice modalitate de comunicare, Irena a fost condamnată la moarte. In drum spre locul de execuție, câțiva aliați din mișcarea Zegota au reușit să îi mituiasca pe militarii naziști care o însoțeau pe Irena. Cei ce urmau să o execute au lasat-o intr-o pădure, în stare de inconștiență, având mâinile și picioarele rupte, cu convingerea că nu avea sanse prea mari să supraviețuiască.

Buletinul oficial de știri anunța moartea Irenei Sendler dar cei care au reușit să-i mituiască pe soldații naziști au luat-o pe Irena din pădure și au adăpostit-o până când și-a revenit de pe urma torturii.

Articolul Irena Sendler, asistenta care a salvat 2.500 de copii din mâinile naziştilor apare prima dată în DespreLume.ro.

Cu toate acestea, Irena a fost preluată de către cei care au reușit să-i mituiască pe soldații naziști. Tânăra a fost tratată şi adăpostită până când şi-a revenit de pe urma torturii.

Forțată să se ascundă, Irena şi-a schimbat numele în Klara Dabrowska şi a locuit împreună cu unchiul său pentru o perioadă. În ciuda pericolului la care se expunea, Irena a continuat să lucreze cu Zegota.

În anul 1944, Irena Sendler s-a întors în Varșovia, unde a lucrat în mod voluntar ca asistentă medicală la un centru de prim-ajutor.

În anul 2003, papa Ioan Paul al II-lea i-a trimis Irenei Sendler o scrisoare personală, apreciindu-i eforturile făcute în vremea celui de-al Doilea Razboi Mondial iar în data de 10 octombrie 2003, Sendler a fost onorată cu „Ordinul Vulturului Alb”, cea mai înaltă decoraţie civila poloneză şi cu Premiul Jan Karski, „Pentru Curaj şi Inima”, dăruit de Centrul Cultural Polonez din Washington. In 2007, la vârsta de 97 de ani, a fost onorată de Senatul Poloniei şi a fost nominalizată la premiile Nobel pentru Pace.

Irena Sendler a murit în Varșovia, în ziua de 12 mai 2008, declarând lumii: „Fiecare copil salvat cu ajutorul meu este o împlinire a rostului meu pe Pământ, nu un titlu de glorie.”