După asasinarea domnitorului român in 1601 la Câmpia Turzii, capul lui Mihai Viteazu, despărțit de trup, a avut o istorie zbuciumată.

Legat de ce s-a întâmplat în ziua de 9/19 august 1601, istoricul maghiar, István Szamosközi scria: „I-au tăiat capul în cort si a zăcut trei zile gol, la marginea drumului. Capul cu barba cu tot l-au pus pe hoitul unui cal, care murise acolo tot atunci si astfel a stat capul acolo mult timp“. Cel care l-a decapitat pe domnitor este un anume valon Beaury.

Secretarul generalului Basta, Ciro Spontani, nota că după ce a avut loc uciderea voievodului Mihai, s-a ținut un consiliu în cadrul căruia s-a hotărât trimiterea capului in Țara Româneasca. Misiunea de a aduce capul in Tara Româneasca a avut-o comisului Radu Florescu, care fusese un apropiat al domnitorului Mihai.

Ieremia Movilă si o cronica sârbeasca, spun ca atât capul cat si trupul ar fi fost înmormântate cu acordul lui Basta la Alba Iulia.
În cea de-a treia ipoteză se  menționează aducerea capului lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu (o cronica de secol XVIII). Cea de-a treia cronică il indica pe un anume paharnic Turtulea, ca fiind cel care ar fi adus capul voievodului in Tara Românească.

„Atunci au fost legat Mihai Vodă cu Turtulea Paharnicul jurământ tare si mare cum sa se caute unul pe altul până la moartea lor. Şi de se va prinde lui Mihai Voda sa pieie intr-altă țară să nu-i lase Mihai Vodă oasele, ci să le aducă la Tara Românească si să le îngroape.

De aceea dacă văzu Turturea Paharnicul că tăiară pe Mihai Vodă mult s-au nevoit pentru jurământul ca să ducă oasele lui Mihai Vodă. Ci n-au putut, ci au luat numai capul şi l-au dus in Tara Românească si l-au îngropat la mănăstirea Den deal de la Târgoviște.“

Această ipoteză este confirmată și de un hrisov dat de voievodul Radu Mihnea, in 1612, care întărește lui Turtulea satul Gauriciu, pentru aducerea in tara a capului domnitorului.
La 1601, capul este îngropat cu mare cinste la Mănăstirea Dealu, de către Radu Buzescu si șotia acestuia.

Timp de 200 de ani după înhumare, liniștea capului a fost tulburată de hoți și cutremure. Au loc apoi lucrări de restaurare la Mănăstirea Dealu, când sunt deschise mormintele lui Radu cel Mare (1508), si al lui Mihai, iar craniile acestora sunt așezate la loc de mare cinste in interiorul unor racle de sticlă.

In timpul domniei lui Cuza, a existat un proiect de aducere a relicvei in capitala, la Mănăstirea Mihai Vodă. Craniul trebuia să fie depus intr-o raclă de aur, dar din motive necunoscute proiectul a fost abandonat.

In 1904, racla de sticlă era înlocuită de una din bronz si sunt sculptate in marmura doua sarcofage, unul pentru Mihai si altul pentru Radu cel Mare, in care sa fie depuse relicvele acestora.

In anul 1916, armata germană traversează Carpații dinspre Transilvania, si amenință sa ocupe Bucureștiul. Guvernul României se refugiase la Iași.

In acest timp, un profesor si un preot primesc misiunea de a lua de la Mănăstirea Dealu relicva capului lui Mihai Viteazul pe care o duc la Iasi, intr-o cutie de lemn. Aici va fi ascunsă in tainita Mitropoliei Moldovei.

De frica armatei germane, relicva este mutată in secret peste granițe in Crimeea, fiind ascunsa in timpul transportului intr-o cutie de pălării.

După  restabilirea situației militare pe front, capul a fost readus la Iași, unde a fost așezat intr-un sicriu de stejar, fiind comemorat in prezenta regelui si a multor figuri politice si militare ale vremii.

In 1920, capul lui Mihai Viteazul, pornește intr-un ultim pelerinaj. Regele Ferdinand însuși il depune cu mare alai la Mănăstirea Dealu, unde tine un discurs memorabil:
“Iată, ti-am împlinit pohta ce-ai pohtit, Si a așezat pe craniu ce-a mai înaltă distincție militară, Ordinul Mihai Viteazul, instituit de Ferdinand in 1918. Astfel Mihai Viteazu este singurul roman care este decorat cu ordinal care-i poartă numele.

Sursa: teoriisecrete.ro