Urmele contaminării radioactive sunt și vor fi prezente în sol  timp îndelungat. Faptul este certificat de specialiști, la 30 de ani de la producerea accidentului de la centrala nucleară din Cernobîl.

Pe data de 26 aprilie 1986 s-a produs o explozie la reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În câteva ore, circa 40.000 de km2 erau de nelocuit. Norul radioactiv afecta timp de două săptămâni trei sferturi din Europa.

„Problema a fost pentru zonele unde a plouat în acele zile. Din acest punct de vedere, cea mai afectată de dezastru a fost Belarus, deoarece cam 70% din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. La noi, norul radioactiv a intrat în ţară în jurul datei de 1 mai”, spune Andrei Neagu, responsabilul Staţiei de supraveghere a radioactivităţii mediului (SSRM) din Piatra Neamţ, citat de adevărul.ro.   Atunci, inginerul fizician era angajat la Întreprinderea Mecanică „Ceahlău”. Își aduce aminte de avertismentul pe care i l-a transmis soției.

„Radiaţiile nu se simt, nu se văd, nu se pot mirosi. Am vorbit cu soţia la telefon şi i-am spus să aibă grijă, să nu iasă prea mult din casă, şi nici copiii”, afirma Andrei Neagu.

Periculoase erau emisiile de iod radioactiv.  

„În mod normal, în atmosferă nu există izotopi de iod. În organismul uman, iodul se găseşte în glanda tiroidă. Dacă organismul e saturat de iod, surplusul se elimină pe căile naturale, digestive, respiraţie etc. Cine avea deficit de iod, era expus să absoarbă din iodul radioactiv şi se ajungea la noduli tiroidieni, leucemie, diferite forme de cancer. De aceea trebuiau administrate pastile de iod, mai ales la copii, dar acest lucru nu s-a făcut decât sporadic şi destul de târziu, după 20 mai”, explica el.

O parte din substanţele radioactive au ajuns pe sol în urma precipitaţiilor, în diferite zone din continentul european.

„O aproximare tehnică spune că un radionuclid dispare după trecerea a 10 timpi de înjumătăţire. De exemplu, la iod 131, care este radioactiv, timpul de înjumătăţire este de 8 zile, ceea ce înseamnă că  în 80 de zile el dispare. Dar la stronţiu, timpul de înjumătăţire este de 28,4 ani, adică după 280 de ani acest element dispare. Astfel de substanţe există şi acum în sol, îndeosebi pe văi, în albii, fiind antrenate de apele pluviale, problema e să nu fie în cantităţi mari”, declara Andrei Neagu

La acea vreme regimul comunist a luat o serie de măsuri pentru a limita efectele norului toxic. Nu s-a făcut o alarmare a populației, dar de la cercetători, din vorbă în vorbă, oamenii au aflat. Părinții obișnuiau să țină copiii în casă, deoarece se depășise cu mult radioactivitatea din aer, plante,etc.

„Colegii care au fost de serviciu în zilele de după explozia centralei de la Cernobîl povesteau că la început au crezut că s-au defectat aparatele, deoarece indicau valori de peste 1000 de ori mai mari decât cele normale. Un alt coleg, care intra atunci în tură la staţia de la Toaca, a testat o frunză de salată şi s-a speriat de ce rezultate a obţinut privind radioactivitatea“, a mai zis Andrei Neagu.

Sursa:adevarul.ro