O minge de foc a traversat cerul Siberiei în acea noapte. Apoi, brusc, deasupra râului Tunguska are loc o explozie îngrozitoare, însoțită de o ploaie de pietre. Puținii martori care au putut descrie ce s-a întâmplat vorbesc de o scenă apocaliptică, pietrele cădeau din cer, pământul tremura, aerul devenise fierbinte.

În acea noapte de 30 iunie 1908, tunguzii, un popor nomad ce trăia în această regiune deșertică a Siberiei Centrale, au crezut că mânia zeului Ogdi s-a abătut asupra Pământului. Unda seismică s-a simțit pe toată planeta. Praful degajat de explozie a format un nor care s-a ridicat până la 20 de kilometri înălțime, iar peste 80 de milioane de copaci, pe o suprafață de 2.000 de kilometri pătrați de taiga, sunt arși pur și simplu.

La acea vreme, explozia a fost înregistrată de seismografe: magnitudinea a fost evaluată între 4,5 și 5 pe scara Richter. În ceea ce privește puterea, a fost de 185 de ori mai mare decât cea a bombei care a distrus Hiroshima.

Nu sunt însă dovezi că au existat decese umane în timpul acestui eveniment, care a fost botezat „Tunguska”.

Douăzeci de ani mai târziu, în 1927, un geolog sovietic, specializat în meteoriți, Leonid Kulik, lansează prima expediție către această regiune a Siberiei. Trecerea apocaliptică pe care o descoperă membrii expediției îi face să creadă că pagubele au fost făcute de unul dintre cei mai mari meteoriți. Totuși, nici urmă de crater. Kulik conchide că meteoritul a explodat înainte de a atinge solul.

Trei alte expediții, în 1928, 1930 și 1938 revin la locul catastrofei, dar nu reușesc să găsească elemente noi.

Un meteorit hibrid?

De atunci, circulă cele mai nebunești ipoteze: gaură neagră, fulger sferic, explozie de antimaterie și chiar atac al extratereștrilor! Aceștia din urmă ar fi provocat explozia meteoritului pentru a salva Terra!

În 1990, o nouă echipă a prelevat picături de rășină din trunchiurile coniferelor din zona calamitată. Au fost descoperite astfel și mai multe microparticule, ceea ce i-a făcut pe oamenii de știință să spună în final că ar fi vorba despre un hibrid între un asteroid și o cometă, pentru că au găsit un amestec de rocă și gheață. Totuși, corpul ceresc nu părea să fi fost atât de masiv pentru a provoca un crater în momentul căderii.

Ani de zile, o echipă de oameni de știință italieni de la Universitatea din Bologna a încercat să valideze ipoteza meteoritului și a craterului inexistent. Printre ei, Luca Gasperini, cel care a descoperit că, de fapt, lacul Ceko nu era menționat în hărțile Siberiei datând din epoca țaristă. Echipa sa a plecat imediat pentru a analiza sedimentele de pe malul acestui lac. Au ajuns la concluzia că datează de cel puțin un secol și că materia densă și pietroasă găsită pe fundul lacului este, de fapt, restul din explozia meteoritului.

Potrivit ipotezei finale a lui Luca Gasperini, expusă într-un interviu acordat în 2007 pentru National Geographic, de fapt, două corpuri cerești au intrat în atmosferă. Unul a explodat la circa 8 kilometri deasupra Terrei și celălalt a căzut pe Pământ, provocând craterul în care s-a format apoi lacul Ceko.

Întrebarea legată de natura obiectului care a intrat în atmosfera terestră acum mai bine de un secol rămâne în continuare fără un răspuns ferm. Unii oameni de știință consideră că absența unui crater de impact nu e compatibilă cu ideea căderii unui asteroid sau meteorit.

Mai sunt și alte mistere în legătură cu Tunguska. Vegetația din apropierea epicentrului are o creștere spectaculoasă, de zece ori mai rapidă decât cea observată în restul regiunii. Unii specialiști sunt de părere că praful degajat de explozie a acționat ca un super-îngrășământ. Vegetația post-catastrofă se dovedește anormal de bogată în arsenic, iod, brom, zinc și telur. Oamenii de știință ruși au semnalat, de asemenea, și mutații genetice observate la insecte, dar acestea sunt rezultate contestate.

Citește articolul complet pe digi24.ro