Nu este o poveste, pentru că exista și dovada acestui fapt: un certificat de deces în care se specifică negru pe alb vârsta decedatului. Da, nici mai mult nici mai puțin: 148 de ani.
Numele său era Maftei Pop și a rămas în memoria colectivă ca fiind cel mai longeviv român din istorie. Potrivit actului de deces, bărbatul s-ar fi născut în 1804, în Valea Loznei, un sat din judeţul Sălaj. La jumătatea anilor 1800, acesta s-a mutat la Cluj unde muncea „cu ziua”. Cei care au amintiri despre Maftei Pop susțin că acesta era o adevărată forță a naturii și era iute în mișcări.
Longevitatea sa ieşită din comun i-a atras atenția şi Anei Aslan, dar şi academicianului Constantin Ion Parhon, care i-a cuprins povestea într-unul din studiile sale. Era un om simplu, care însă a fost ferit de boli şi probleme medicale. Primarul comunei clujene Recea a confirmat că sunt documente care atestă că acest om a trăit 148 de ani.
„Am auzit multe poveşti cu privire la dânsul copil fiind. Şi acum în Oşoi, cătunul unde a trăit şi murit, sunt oameni care l-au prins şi îşi aduc aminte de el. Cazul lui a fost intens mediatizat, am înţeles că pe vremea când a trăit l-au vizitat şi medici celebri care s-au minunat de vârsta lui”, povesteşte Rus Laurian Alexandru, primarul comunei în care a trăit bărbatul în urmă cu mai bine de 50 de ani.
Potrivit documentelor, Maftei Pop s-a născut în 1804, în Valea Loznei, un sat din județul Sălaj şi s-a mutat la 85 de ani în localitatea Oşoi din judeţul Cluj. Bărbatul nu avea şcoală şi presta diverse munci în cătunul unde s-a stabilit, în schimbul alimentelor.
Potrivit saccsiv.wordpress.com, bărbatul ar fi fugit din loc în loc toată viaţa, din cauza unui omor accidental. Pe vremea când era cioban, acesta ar fi omorât din greșeală un copil. Fapta, pe care a regretat-o până la moarte, l-ar fi urmărit toată viaţa.
La Revoluţia din 1848, Maftei Pop deja avea 44 de ani, la începerea Primului Război Mondial, bărbatul avea deja peste 100 de ani, iar la Unirea din 1918 avea aproape 115 ani. A prins şi al Doilea Război Mondial, dar şi instalarea comunismului. Maftei Pop a atras atenția savanților I.C. Parhon şi Ana Aslan În anii `50, chiar înainte să se stingă, bărbatul a fost vizitat de academicianul Constantin Ion Parhon, care a şi inclus parte din povestea sa în studiul „Biologia Vârstelor”, carte care a apărut la doar câţiva ani după dispariţia sa. La vizita întreprinsă de I.C. Parhon a participat şi Ana Aslan.
Potrivit „Biologiei Vârstelor”, la data examinării, Maftei Pop, care pe atunci avea deja 148 de ani, avea câteva probleme de sănătate: amorțeli la nivelul mâinilor, vedere slăbită, care însă îi permitea distingerea obiectelor şi se apleca cu greutate. Bărbatul nu era cocoșat, iar epiderma prezenta pliuri ca la o persoană de 70 de ani. Părul îi era albit complet, iar unghiile normale. Avea probleme cu auzul şi impresiona mai ales cu forţa de care dădea dovadă, care pare greu de crezut pentru acea vârstă. Cât despre alimentaţia sa, I.C. Parhon notează că avea o alimentaţie mixtă, în care predomina totuși laptele, brânza şi mămăliga.
„Putea însă să mănânce şi o oaie întreagă la o masă, pe care o primea în schimbul muncii lui. Nu a abuzat niciodată de alcool, nu a fumat niciodată mai mult de 4-5 țigări pe zi; nu a dormit niciodată în casă, ci pe prispă sau sub un şopron, având ca pernă o buturugă de lemn, umblând atât vara, cât şi iarna îmbrăcat într-o cămașa albă descheiată la gât”, completează Parhon în studiul său. Se pare că Maftei Pop moare din cauza unei tumori abdominale. Coincidența face ca bărbatul să moară la câteva zile după ce cercetătorii i-au făcut o poză. (n.r. din nefericire astăzi nu s-a păstrat nicio poza cu chipul real a lui Maftei Pop. Poza din articol este doar ca titlu de prezentare). Dar zvonul public afirma că de fapt moartea i-a tras de la o sperietură pe când operatorul a vrut să-l fotografieze pentru studiul clinic. Bietul om s-ar fi temut că va fi împușcat şi într-o săptămână a murit.
Iuliana Beldean locuieste in Osoi, la numarul 9. Ea este cea care a înregistrat decesul lui Maftei. Insa ultimul sau domiciliu, ca sa zicem asa, a fost la nr. 56. Martora era copil când acesta a fost înmormântat: „Arata ca un cerșetor, mai umbla si cu haine rupte si mai nespalat. Era brunet pentru ca statea mai mult pe afara. Cand l-am vazut ultima oara avea 100 si ceva de ani. Era slabit ca vlaga, dar tot gras era. Ma impresiona ca era un om inchis si venea si statea asa dus, fara sa zica uneori mare lucru. Nu prea povestea ca nu prea putea vorbi bine-bine. Si mie mi-era mila de el. Iarna statea acolo si dormea pe scaun. Scapa capul. Ramanea uitat acolo, pana seara cand pleca. Era un pic dus. Manca orice“.
Gheorghe Duma (82 de ani), Osoi. Avea 21 de ani atunci. „L-am apucat si tânăr, si bătrân. A stat mult aici. Când l-am văzut prima data eram mic, de vreo 10-15 ani. El venise mai înainte in sat. Venea prin sat si trecea si pe la noi. Oamenii ii dădeau de mâncare. Când era mai tânăr, mai mergea si la lucru. Când l-am văzut prima data, i-a dat mama de mâncare, zama (ciorba – n. red.), ce era. Vorbea cam rău, pe nas. Era bătrân încă de când l-am văzut prima data, un om solid. Parul alb il purta mare. Se vorbea atunci, înainte sa moara, ca are mult peste suta de ani… Toata ziua il vedeam prin tot satul. Când la unul, când la altul. La început muncea, după aceea umbla asa lelea pe ulițe. Intr-un timp, mai putin, mai tăia lemne. Ne era mila de el ca era un om părăsit, n-avea pe nimeni. Cioareci albi avea si suman. Era sumanul deschis la -piept si avea un par aici de parca era pădure. Dormea pe afara vara, iarna nu, il mai lasau oamenii prin casa. Le așternea pe jos cum era atunci. Unele femei il spălau, in poieni, prin sura, prin poduri. Nu se putea spăla el tot. Si hainele i le spălau, cămășile. Mergea la mai multe case într-o zi.
Despre puterea sa supraomenească vorbeşte şi I.C. Parhon, care notează în capitolul al IV-lea din studiul său: „Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen. Avea o forță musculară puţin obişnuită. A lucrat la mașină de treierat, mașină primitivă, pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi, în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani, încă purta câte un lemn de 10-12 metri, de la 2-3 kilometri. Impresionează relieful muscular pe tot corpul: pectoralii, intercostalii, drepţii abdominali, cu fibrele aparente. Puls 92 pe minut, radiala nu este îngroşată, tensiunea arterială 160 cu 80”, îl descrie în cartea sa I.C. Parhon.
Surse Adevarul.ro; bzi.ro
