Crucea este simbolul de căpătâi al creştinismului, reprezentând patima, moartea şi învierea Domnului, preluată de creştini în anul 325 d. Hr. Complexul de cult de la Tartaria este un izvor de cunoaştere transmisă neîntrerupt de peste 7000 de ani. Printre alte simboluri, a dăruit omenirii „crucea cu raze, odor veselitor al Cuvântului”.

Cultura Tartaria s-a dezvoltat în mileniul V î.Hr. în arealul actualului judeţ Alba, de-a lungul malului stâng al Mureşului şi a fost descoperită de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa.

Religia practicată este una solară, evidenţiată de simboluri sacre care dăinuie până în prezent, atât în formă imagistică, dar şi ca forme de ritual rămase în tradiţia folclorică românească.

Ceea ce deranjează cel mai mult pe istoricii ”clasici” este strămutarea primei civilizații din spațiul mesopotamian – așa cum se instituise la nivel internațional prin recunoașterea primordialității civilizației sumeriene – în spațiul carpato-danubiano-pontic. Tăblițele confecționate din lutul autohton, acoperite cu semne pictografice,  găsite lângă un schelet, devansează istoria cu peste un mileniu, fiind anterioare celor asemănătoare, descoperite la Djemer Nasr, Kiș și Uruk, datate la 3300 î.Hr. Profesorul italian Marco Merlini, unul dintre cei mai renumiți arheologi contemporani ai Europei, a ajuns la concluzia că scheletul este al unei femei, de 1,45 m înalțime, în vârstă de 50-55 de ani. Oasele au fost trimise la Universitatea din Roma, pentru a fi datate în laboratorul Departamentului de Geologie. A reieșit o vechime de peste 7000 de ani! ”Femeia nu a fost arsă, așa cum reiese dintr-o traducere defectuoasă a textului de pe tăblița rotundă”, susține Merlini. „Oasele erau negre doar  la suprafață, din cauza locului de înhumare. Femeia, bătrână pentru acea vreme, avea o funcție religioasă, fapt indicat de cele 23 de obiecte sacre descoperite în mormântul ei, tăblițe cu scriere sacră, amulete. După părerea mea, arealul Tărtăria surprinde o tranziție de la matriarhat la o altă formă socio-religioasă”.

Altarul Taurului Solar

Observația profesorului Marco Merlini este foarte valoroasă și se poate dovedi printr-o altă descoperire extraordinară de pe teritoriul țării noastre, aceea a sanctuarului numit de arheologi ”Casa cerbului” de la Parța, din mănoasa luncă a Timişului, unde au înflorit aşezări sedentare în  mileniul V înainte de Christos.  Sanctuarul, o construcţie făcută din lut şi nuiele, în care comunitatea îşi venera zeitatea duală, era compartimentat în două  camere, cea a altarului şi cea în care se aduceau ofrandele. În camera altarului se afla un soclu de formă paralelipipedică, lucrat din lut, pe care erau așezate două statuete care făceau corp comun, dar aveau două capete, unul de taur, iar celălalt un cap de femeie cu faţa acoperită de o mască rituală. Această alăturare dintre taur şi femeie simboliza forţa creatoare. Era un cult al fecundităţii şi fertilităţii, venerat în organizările de tip matriarhal. Un astfel de ”altar” incizat apare și pe plăcuța dreptunghiulară de la Tărtăria, numai că, în dreapta capului taurin nu mai apare femeia, ci crucea cu raze.

Su.Re.Anu

Până la ora actuală, la Tartaria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Interpretările care s-au dat simbolurilor de pe plăcuţele de la Tartaria sunt multiple, mulţi sugerând că nu pot fi puse în corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau să apară o mie de ani mai târziu. Numai că în Sumerul mesopotamian au apărut ca scriere deja structurată!

Conform scrierii sumeriene, pe plăcuţele ritualice de la Tartaria apar zeul Su (pronunţie Saue), reprezentat de simbolul „H” – scăriţa – şi zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”. Este pentru prima dată în istorie când apar ambele simboluri religioase. Casta preoţească a perpetuat aceste simboluri, oriunde a ajuns în peregrinările misionare. Şi poate nu întâmplător Tartaria se află la poalele Munţilor Su.Re.Anu, trei ipostaze ale divinităţii solare primordiale, regăsite în cultul de la Tartaria, în religia egipteană şi în religia mesopotamiană, toate având ca simbol crucea cu raze şi ca animal devotat şarpele, simbol al energiei. Su sau Saue de la Tartaria este cel mai vechi şi cel mai enigmatic zeu al timpurilor de început.

Este reprezentat cu două feţe privind în direcţii opuse şi a fost venerat, după cum s-a dovedit arheologic, pentru prima dată pe aceste meleaguri, în sanctuarul de la Tartaria. O mie de ani mai târziu a fost preluat sau pur şi simplu „dus” cu vreun val migrator în Sumer, unde era zeitate secundară, numit Saue – grafic „H”-, Usmu şi Ara. El i-a cedat locul de zeitate supremă şi simbolul (crucea cu raze) lui Anu, aşa cum reiese după un cilindru neobabilonian aflat în Muzeul Britanic. În Egipt, apare mai târziu ca Re şi Ra, având ca simbol iniţial crucea în cerc, apoi discul înaripat. Crucea cu raze apare la noi şi pe ceramica din Munţii Orăştiei, iar zeul cu două capete apare pe monedele dacice.

Citeşte continuarea pe national.ro