Sărbătoarea Nașterii Domnului, Crăciunul, este cinstită deopotrivă de bogați și de săraci. Tradiţiile românilor legate de această zi diferă de la o regiune la alta. Află ce se obișnuiește să se facă înainte și de Crăciun!

În Moldova

Împodobirea bradului este completată, în unele gospodării, cu un obicei – decorarea caselor cu plante: busuioc, maghiran şi bumbişor, purtător de noroc. Mâncărurile tradiționale din carne de porc: tobă, caltaboşi, cârnaţi, piftie, sarmale, la care se mai adaugă poalele-n brâu sunt preparate de seară. Se spune că femeile nemăritate îşi pot vedea ursitul dacă pun într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, câte un pic din toate mâncărurile.

În Bucovina se fac turte de Crăciun şi se păstrează până la primăvară, când sunt puse între coarnele vitelor atunci când pornesc la arat. Colaci trebuie să fie rotunzi ca Soarele şi Luna.

Tot aici, de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să bage o piatră în cuptor pentru a ţine şerpii departe de gospodărie.

O tradiţie frumoasă, s-a pierdut, aceea de a ieşi afară cu mâinile pline de aluat şi de a atinge fiecare pom din livadă, repetând: „Cum sunt mâinile mele pline de aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod tot anul”.

Bucovinencele prepară 12 feluri de mâncare de post, între care prune afumate, sarmale cu cartofi, ciuperci tocate cu ustoroi, borş de bureţi, care sunt pentru masa din Ajun – ultima înainte de încheierea postului.

Odată terminată masa, satele sunt animate de colindele cetelor de flăcăi. Pe uliţele unor sate ies și cetele de mascaţi – „babe şi moşnegi” care prin joc, gesturi şi dialog transmit urări pentru anul care vine.

În Transilvania

Satele din Maramureş răsună de cetele colindătorilor în ziua de Ajun a Crăciunului. Aparte este „Jocul Moşilor”, la originea căruia se crede că au stat ceremoniile cu măşti din nopţile de priveghi, un ritual străvechi de cinstire a morţilor.

După ce au colindat toată noaptea, copiii şi tinerii îşi iau bicele şi ies pe uliţele satului. Cine le iese în cale este „croit” de biciul „moşilor”.

O altă tradiţie nelipsită este „Viflaimul”, care reprezintă o piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariţiei magilor şi al păstorilor ce prevestesc naşterea lui Iisus. Participă tineri ce întruchipează personaje biblice precum Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, păstorii, cei trei crai de la Răsărit, ostaşii, moartea, dracul, moşul, străjerul şi mulţi alţii, în funcţie de cât de mare este ceata.

Tot aici, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. Cei care au animale şi păsări în gospodărie obişnuiesc să le dea mâncare pe săturate şi o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli.

În unele zone, în Ajun se leagă pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori în anul care vine. Cei superstiţioşi ung cu usturoi vitele, la coarne şi la şolduri, pentru a alunga spiritele rele.

În satele de pe Târnave se păstrează „butea feciorilor”. Băieţii se strâng în ceată pentru petrecerea din ultima săptămână a anului. Ceata de colindători este organizată după reguli complicate şi fiecare membru are un rol.

Un alt colind vechi este „Împăratul Romei”. Colindul redă contextul istoric al naşterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus şi descrie momentul venirii celor trei magi de la Răsărit cu daruri – aur, smirnă şi tămâie.

Satul Limba, din Alba, păstrează obiceiul „Piţăratul”. Denumirea vine de la „piţărău” – colacul pe care cei mici îl primesc atunci când merg la colindat. El este făcut din aluat care rămâne de la pâine sau de la cozonaci.

În comuna Ilva Mare din Bistriţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului pornesc prin sat „belciugarii” – tineri costumaţi în capră, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire şi mireasă, care interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă.

La Sălişte, în judeţul Sibiu, se păstrează o tradiţie veche din anul 1895. În seara de Ajun, cetele de feciori colindă în toate casele satului, îmbrăcaţi în costume populare. Colindatul începe cu casa primarului şi a preotului, după care feciorii pornesc din casă în casă, până dimineaţă, iar la final se duc direct la „ceată”, unde colindă „gazda”.

În prima zi de Crăciun, la prânz, cetele de feciori colindă în biserică, după încheierea slujbei, fiind ascultaţi de tot satul.

În a patra zi de Crăciun, toate cetele din Mărginime, dar şi din localităţi de dincolo de munţi, din judeţele Vâlcea şi Argeş, sunt invitate la întrunirea cetelor de juni de la Sălişte, care se ţine anual încă de la 1895, cu o singură întrerupere, de zece ani, după al Doilea Război Mondial. Fiecare ceată îşi prezintă jocurile tradiţionale şi mesajul, după care se prind cu toţii în Hora Unirii.

Citește despre tradițiile din Banat, Oltenia și Dobrogea la: mediafax.ro