Cu puţin timp înainte de sfârşitul celui de al II-lea Război Mondial, Stalin primise rapoarte îngrijorătoare de la spionii sovietici, potrivit cărora Hitler desfăşura o acţiune strict secretă în domeniul paranormal. Nimic surprinzător pentru Stalin care ştia că profesorul Karl Haushofer, mâna dreaptă a lui Hitler şi „geniul” ale cărui idei geopolitice inspiraseră pe dictatorul nazist era suspectat de ocultism. Mai mult, caţiva dintre apropiaţii lui Hitler, printre care Himmler – aveau la dispoziţie un adevărat arsenal de astrologi.

Dar, ceea ce l-a deranjat cel mai tare pe Stalin, el insuşi un „paranormal” cu momente de clarviziune, a fost raportul unui agent privind un grup de tibetani sosiţi la Berlin pentru o misiune specială. Potrivit principiului căruia nu poţi să-ţi învingi un duşman decat luptând cu armele lui, Stalin l-a convocat de urgenţă pe Beria, şeful Securităţii, şi i-a ordonat racolarea unor persoane dotate cu percepţie extrasenzorială şi înfiinţarea unui centru de cercetare parapsihologică. Beria a îndeplinit misiunea cu atât mai mult cu cât Rusia dispunea de un mare potenţial şi avea o veche tradiţie în ocultism.

Pentru construirea acestui obiectiv a fost aleasă pădurea de lângă oraşul Vladimir, unul dintre cele mai vechi aşezări din Rusia. Ca o ironie a sorţii, oraşul ce purta numele prinţului Vladimir, cel care a creştinat ruşii, era menit să adăpostească „cuibul vrăjitoarelor” lui Stalin. În mare secret, peste 25.000 de prizonieri din Gulag au muncit doi ani şi jumătate să construiască un adevărat oraş subteran întins pe o rază de câţiva kilometri. Dotat cu largi tunele, laboratoare şi biblioteci pline cu manuscrise greceşti şi egiptene, tratate de alchimie în persană şi în vechea ebraică, oraşul creat ad-hoc avea sisteme moderne de comunicaţii şi centrală energetică proprie.

Nimic la suprafaţa pământului nu trăda secretul din adânc, demn de un roman fantastic. Dosare top-secret ale NKVD de atunci, relevate astăzi de actuala structură de informaţii arată că nici măcar secretul bombei atomice construite de Igor Kurchatov nu fusese atât de strict păzit ca oraşul „paranormalilor” de lângă Vladimir. Toţi cei care au contribuit la crearea teribilei reţele ca şi muncitorii ce au lucrat la construcţia obiectivului, au fost ucişi. Curând, zeci de oameni de ştiinţă renumiţi au populat buncărul şi coridoarele subpământene.

Activitatea lor acoperea toate aspectele percepţiei extrasenzoriale: telepatie, clarviziune, premoniţie, psihokinezie, levitaţie, dematerializare şi reîncarnare.

Controlul tuturor cercetărilor se afla în mâna fizicianului Boris Kozîrev, care raporta direct zbirului Beria. Studii privind percepţia extrasenzorială au fost făcute de renumitul chimist Dimitre Mendeleev – părintele sistemului periodic al elementelor, Constantin Tiolkovski – cel care a elaborat formulele de calcul privind viteza de lansare pe orbită a sateliţilor, geo-chimistul Vladimir Vernadsky şi biologul Alexander Cizhevsky ale căror teorii privind „eternitatea timpului prezent” au revoluţionat cunoaşterea.

Ca o mărturie a secretului ce a învăluit aceste operaţiuni este faptul că Ţiolkovsky fusese declarat mort încă din 1935, iar Cizhevsky „ucis într-un bombardament asupra Moscovei din 1940”. În realitate, renumiţii savanţi lucrau în oraşul ascuns sub pădurea Vladimir. Cât despre heliobiologul Alexander Cizhevsky, el s-a stins din viaţă abia în 1964, 11 ani mai târziu decât „tătucul” Stalin.

Unul dintre dosarele dezvăluite de KGB, după 1989, se referă la studiile efectuate de savanţii de la Vladimir în perioada postbelică. Este vorba de teoria dr. Boris Iskahov cu privire la leptonii prezenţi în câmpul ce se creează în jurul organismelor. Leptonii sunt particule elementare din al căror grup fac parte: miuonul (mezonul miu), electronul şi neutrino (miuonic şi electronic). Interacţiile acestor particule sunt slabe (de 3 x 10-15) mai mici decât ale celor nucleare – barioni şi mezoni), iar particula de schimb prin care se realizează interacţia nu a fost încă descoperită. Ipoteze complicate ce au la bază un calcul matematic foarte elaborat au fost emise de oameni de ştiinţă consacraţi: Kolmagorov, Prigogin şi Schraringer, însă concluziile lor sunt bizare.

Teoria emisă de dr. Boris Iskahov este cea mai îndrăzneaţă şi întrece chiar cele mai paradoxale postulate. El admite existenţa unor particule emise de creierul omenesc care se transmit cu viteze mai mari decât viteza luminii (c = 3 x 108 m/s), ceea ce contrazice axiomele fizicii de azi. Potrivit dr. Iskahov comunicarea de tip telepatic care se stabileşte între două persoane aflate în locuri diferite se realizează prin intermediul unor semnale care se propagă cu o viteză superioară celei a luminii. Prin artificii matematice, savantul rus demonstrează că acest tip de semnale sunt „sparte” pe parcurs în alte particule ce se constituie în „antesemnale” cunoscute în parapsihologie ca „premoniţii” adică posibilitatea de a cunoaşte în prezent un anumit eveniment din viitor.

Astfel, clarvăzătorii sunt de fapt nişte persoane foarte sensibile la acest tip de antesemnale. El oferă spre exemplificare cazul câinilor care simt cutremurul înainte ca orice aparat să-l poată sesiza. Căci, dacă ar fi nişte simple ultrasunete cum se explică destul de popular fenomenul, detectoarele US ar putea avertiza toată lumea şi nu s-ar mai produce atâtea nenorociri. Întărind teoria lui Iskahov, helio-biologul Cizhevski a demonstrat că există oameni ce simt furtunile magnetice solare cu mult timp înainte ca vântul solar generat în cursul acestui fenomen să atingă măcar atmosfera pămîntului.

Generalizând, toate structurile biologice, mai cu seamă fiinţa omenească, emit leptoni care împreună cu alte particule aflate în câmpul electromagnetic din jurul corpului, creează un „nor leptonic” ce înconjoară trupurile. Când norii leptonici a două persoane se intersectează, se creează posibilitatea unui schimb de informaţii la nivel de lepton între cele două fiinţe. Comunicarea poate fi foarte intensă în cazul unor persoane strâns legate emoţional. Este bine cunoscut faptul că o mamă se trezeşte imediat când copilul ei aflat în altă cameră, nu se simte bine.

În concluzie, cercetările au demonstrat că persoanele extrem de senzitive sunt capabile să recepţioneze informaţii detectînd leptonii emişi de o altă persoană, indiferent de distanţa în spaţiu, dacă este legat emoţional de organismul-emiţător.

Arhivele personale ale lui Stalin au dispărut misterios

În 1953, când Stalin îşi simţea moartea aproape, s-a retras într-o vilă din Kuntsevo unde-şi petrecuse cea mai mare parte din timp în ultima vreme. Se spune că era chinuit de viziuni, alternate cu perioade de luciditate, iar coşmarurile îl însoţeau noapte de noapte. Arhivele sale personale, ce conţineau rapoarte secrete ale cercetărilor de la Vladimir, scrisori de la Lenin şi de la Trotsky, note, documente originale chiar plicurile cu bani ce le primea de pe urma celor 12 funcţii ce le deţinea simultan (preşedintele consiliului de miniştri, deputat şi membru al Sovietului Suprem, secretar al Comitetului Central al URSS etc.) au fost transportate într-un seif din biroul de la Kremlin la Kuntsevo. La acest seif nici măcar secretarul său personal nu avea acces căci Stalin ţinea cheile şi nu se despărţea de ele nici în somn.

În dimineaţa de 5 martie 1953, imediat ce „fiul poporului” îşi dăduse duhul, biroul şi apartamentul său din Kremlin au fost sigilate. La fel şi casa din Kuntsevo. Două zile mai târziu, o echipă formată din oameni de ştiinţă şi câteva mărimi din comitetul central au venit să cerceteze arhivele secrete ale lui Stalin. Uşa seifului a fost deschisă şi, spre mirarea tuturor, înăuntru nu mai era nimic, decât carnetul de partid al defunctului. Zvonuri cu privire la dispariţia misterioasă a arhivelor personale ale lui Stalin s-au împrăştiat în toată Moscova. Zece ani mai tîrziu, în cartea „12 scrisori către un prieten” Svetlana Aliluyeva, fiica dictatorului scria: „În vila de la Kuntseva s-au petrecut lucruri ciudate. Din ordinul lui Beria au fost chemaţi servitorii şi gărzile cărora li s-a spus că trebuie să părăsească neîntârziat casa. Mobila, tablourile şi cărţile au fost urcate în camioane şi duse într-o direcţie necunoscută”. La fel s-a petrecut şi cu apartamentul din Kremlin.

Potrivit generalului col. Volkagonov, biologul autorizat al lui Stalin şi cel care avea acces la documentele personale ale dictatorului, atât biroul cât şi locuinţa din Moscova ce aparţinuseră defunctului au fost devastate. El mai spune că arhivele personale cu privire la cercetările în domeniul paranormal au fost arse de Beria, atunci când Stalin era pe patul de moarte. Greu de crezut, însă, deoarece, când Stalin se îmbolnăvise, Beria căzuse în dizgraţie şi nu mai era omnipotentul Şef al Securităţii. În 1952, Victor Abakulin, mâna dreaptă a zbirului fusese arestat şi înlocuit de Semion Ignatiev, un cap al partidului comunist. Treptat, toţi oamenii de încredere cu funcţii mari în vremea de glorie a lui Stalin au fost destituiţi. Când Lavrenti Pavlovici Beria a fost arestat în 1953 (şi executat) Hruşciov a dat ordin să fie demolat „cuibul diavolului” din pădurea de la Vladimir.

Între timp, KGB avusese grijă să construiască alte două centre (la Nijni Novgorod si Kamceatka) pentru studii paranormale. Cât despre rezultatele cercetărilor în domeniul percepţiei extrasenzoriale din perioada postbelică, ele au dispărut misterios, odată cu celelalte dosare top-secret ale lui Stalin. Din ele a rămas câte ceva, într-atât cât poate KGB să servească cu linguriţa după mai bine de 60 de ani şi să dovedească prin asta că hârtiile nu se dematerializează asemenea fantomelor.

Sursa: enigmatica.ro