„Carnetul de elev este oglinda activitatii scolare si a conduitei elevului. Calitatea de elev trebuie sa se reflecte in atitudinea perseverenta si entuziasta fata de invatatura si munca, in comportarea corecta si demna in scoala si societate.”

Cu cuvintele de mai sus se deschidea Carnetul de elev (model 1976), un dreptunghi cartonat si îmbrăcat in pânza, de culoare gri sau visiniu si format imposibil (prea mare ca sa intre in buzunar, prea mic pentru a sta printre caiete), pe coperta căruia tronează stema Republicii Socialiste Romania.Dar cine le-a scris? O persoana, un colectiv sau o institutie? Partidul Comunist Roman? Ministerul Invatamintului? Tovarășul Nico­lae Ceausescu?

Enigma ramine completa, iar numele autorului-propagandist, care ii impune elevului o atitudine si un cod de conduita demne de lagarele de concentrare, necunoscut.

Drepturile elevului se confunda cu Indatoririle sale si amândouă cu programul de indoctrinare si abrutizare ideologica elaborat de Nicolae Ceaușescu si metodiștii Partidului Unic. Inzestrat cu 4 drepturi si nu mai putin de 15 îndatoriri, scolarul anilor ’70 nu are altceva de facut decat sa se conformeze normelor.

Printr-un paragraf de esenta si stil mafiotic, elevului i se prezinta un veritabil contract de fidelitate politica si executie patriotica (similar vii­toa­relor juraminte militare sau angajamentelor de Securitate), pe care este somat, daca nu sa-l semneze cu sange, macar sa-l respecte cu sfintenia discipolului comunist: „Elevul are indatorirea fundamentala sa iubeasca patria noastra, Republica Socialista Roma­nia, sa dovedeasca dragoste si devotament fata de partid, pentru cauza socialismului si comunismului, prin atitudinea lui fata de invatatura si munca, prin intreaga sa comportare in scoala si in afara scolii, prin pretuirea traditiilor glorioase de lupta ale poporului pentru eliberarea nationala si sociala, prin participarea la actiunile patriotice.”

Dorinta disciplinarii „umaniste” a erei Ceausescu, militarizarea invatamintului in anii ’70 si ’80 apare ca o consecinta ideologica si metodologica fireasca a poli­tizarii educatiei. In fond, organizata ca o mini-armata nationala, usor de instruit si de manevrat, masa de pionieri inrolata obli­gatoriu de la vârsta de 6-7 ani in sistemul scolar comunist trebuia sa faca rapid si eficient pasul inainte („Tot inainte, mândri pionieri!”, suna refrenul unui vestit cântec patriotic) către statutul de baza de cadre a PCR.

Structura claselor si a etapelor educationale nu era cu mult diferita de cea din zilele noastre : clasele 1-4 Scoala elementare, 5-8 Gimnaziu, 9-11/12 Liceu. Din clasa a III-a, elevii deveneau „Pionieri”. Examenele erau insa mult mai severe : la terminarea clasei a 10-a elevii erau obligate sa susțină un test prin care aveau posibilitatea sa promoveze in penultimul an de studiu liceal.

Inca din timpul grădiniței, copiii erau înrolați intr-o organizatie numita „Soimii Patriei” menita sa ii responsabilizare, sa ii formeze dupa modelul cetățeanului comunist. Erau îmbrăcați in bluza portocalie, pe cap purtau o bereta de aceeași culoare si aveau obligatoriu  cravata albastra. Pionierii erau deasemenea obligați sa poarte uniforma compusa din : fetele: camasa alba, fusta plisata bleu-marin, bentita alba, cravata rosie cu snur tricolor si neuitatul inel argintiu din plastic. La liceu, cerintele erau la fel de severe: fetele purtau o bluza bleu, sarafan bleu-marin, bentita alba si parul de obicei strans. In ciuda obligativității uniformei scolare, statul nu aloca fonduri ci parintii erau siliti sa cumpere cu aproximativ 100 de lei hainele respective.

Pentru mobilizarea elevilor, acestia erau impartiti in grupe in functie de medii: grupa 1: medii intre 9 si 10, grupa a 2-a: medii intre 7 si 8, grupa a 3-a: medii sub 7. Deasemenea, tinerii cu cele mai bune rezultate la invatatura erau desemnati „comandanti de grupa”, de „detasament” si „comandanti de unitate”- lua parte la activitati impreuna cu „prezidiul scolii”. Acestia primeau grade si trese: rosu pentru comandanții de grupa, galben pentru comandanții de detașament, albastru pentru cei de unitate. La sfârșitul anului scolar, elevilor li se acordau in ordinea mediilor: premiul I (9.50-10), premiul al II-lea (9-9.50), Premiul al III-lea (8.50-9) si mentiunea I, a II-a si a III-a.

Elevii participau la olimpiade si concursuri scolare fiind alesi de catre profesori in functie de cunostintele acumulate.

Profesorii erau severi din punct de vedere al notelor, insa nu manifestau intotdeauna tendinte de violenta. ” Nu ne bateau, dar stateam cu frica la fiecare ora„.

Cele mai frecvente lovituri erau cele cu rigla in palma, aplicate in general la clasele mici. Instructia ajunsese pana la nivelul interzicerii miscarii in timpul orei. La unele ore, daca iti cadea creionul, nu aveai voie sa il ridici decat in pauza.

Un alt exemplu de incalcare a Drepturilor Copilului este o alta metodele de pedepsire a elevilor indisciplinati: „erau scosi in careu si la sedintele cu parintii pe scoala si facuti de ras in fata tuturor in repetate randuri.”.

Programul nu diferea prea mult de cel de astazi : dimineata, orele incepeau la 7.20 si se incheiau la 12.20, iar dupa-amiaza orele incepeau la 13.30 si se terminau la 18/19.30.

La inceputul anului scoalar, elevii erau obligati sa intreprinda activitati in domeniul agriculturii din 15 septembrie pana pe 30. Erau obligati sa duca intre 1 si 3 kg de macese, catina, culegeau prune, mergeau la culesul fanului iar in cazul elevilor de liceu/ scoala profesionala care participau la activitati practice in uzine statul acorda la încheierea scolii o suma derizorie pe CEC.

Lucrul manual era o disciplina agreata de elevi: pana in clasa a 4-a învățau sa coasa pe etamina, țeseau la gherghef, se jucau cu plastilina însa din clasa a 5-a copii erau supusi unor activități mult mai complexe: fabricarea unor piese la strung, sau a unor obiecte din lemn.

In cadrul orelor de biologie, elevilor li se cereau ierbare si insectare.

Ora de religie nu exista, era interzisa, nici măcar profesorii nu discutau despre acest subiect. Elevii nu aveau icoane in clasa, doar drapelul tricolor, stema si un tablou cu portretul lui Nicolae Ceaușescu.

Igiena elevului era strict controlata de către cadrele didactice in special in clasele mici: copilul prezenta batista si unghiile curate in fiecare zi, fetele erau obligate sa poarte bentița si sa aibă patul îngrijit, prins in coada, iar băieții erau siliți sa se tunda periodic.

Pe masura ce cresteau, orele de sport deveneau pentru elevi antrenament militar: in clasele mici, fetele faceau gimnastica ritmica si handbal iar baietii jucau fotbal. La scoala generala, in pauza mare copiii practicau „gimnastica de inviorare” iar la liceu/internat, dimineata in preajma orei 6, pedagogul fluiera pe hol, dadea desteptarea si toti elevii erau obligati sa se prezinte la programul de exarcitii fizice :unii elevi se piteau in fisete (dulapuri) sau  la toaleta.

Odata cu avansarea la liceu, copiii participau la ore speciale de pregatire militara (PTAP)- Pregatire Pentru Apararea Patriei – fetele si baietii invatau sa foloseasca arme periculoase: pusca. Instructia era aproape ca la armata. Elevii purtau o uniforma albastra speciala si o boneta.

Sarbatorile inchinate regimului erau comemorate cu strictete: 1 mai: Ziua Muncii, 23 august: Ziua Nationala a Romaniei Comuniste, 16 ianuarie: Ziua de nastere a conducatorului Nicoale Ceausescu, in cadrul carora se organizau defilari, spectacole, copii erau obligait sa ovationeze ,”sa fluture stegulete tricolore si sa aplaude” afirma parintii mei.

Copiii erau controlati si din punct de vedere social : scoala interzicea participarea acestora la activitati destractive precum filme sau spectacole in timpul saptamanii, fiindu-le permisa doar asistarea la „Matinee”, sambata si duminica, de cele mai mult ori fiind supravegheati de catre profesori.

Exista corupție pe vremea comunistă?

Unii profesori obișnuiau sa le ceara bunuri materiale sau anumite sume  de bani părinților in scopul promovării elevului „chiar daca acesta nu era neapărat slab la material respectiva”. „In clasa a 7-a, profesoara de geografie m-a lasat coregent pentru ca mama nu a vrut sa ii croseteze un pulover. Dupa ce l-a primit, am trecut clasa fara sa mai fiu obligat sa ma prezint la examenul de corigenta” afirma tatal meu vitreg.

Daca ne intrebam astazi, de ce societatea autohtona este inca impregnata de persoane si sisteme de putere si influenta comuniste/securiste sau, inca mai grav, de ce se mai pastreaza in mentalul individual si colectiv vechile reflexe totalitare ale fricii si obedientei fata de autoritarismul, de tip socialist/ceausist, unul din raspunsuri poate veni din lectura ultimului paragraf al Carnetului de elev:

„Bucurindu-se de conditiile minunate create de statul socialist, de drepturile pe care le are si indeplinind cu constiinciozitate indatoririle ce-i revin, elevul va putea deveni un cetatean de nadejde al patriei noastre, Republica Socialista Romania.” Partidul-Stat creeaza „conditiile minunate” ale formarii individuale: elevului nu-i ramanea decat sa le accepte in tacere, din clasa I si pina la maturitate, in drumul sau ascultator spre cetatenia „de nădejde” a sclavagismului socialist.

Sursa articolului: scritub.com