Deși mulți consideră albinele doar o sursă de miere, rolul lor este extrem de important in natura. Ele mai oferă propolis, polen, ceară, lăptișor de matcă, venin, larve de trântor și asigură ceva esențial – polenizarea a aproape 90% din plantele de pe Terra.
De plante se leagă viaţa oamenilor şi a animalelor. Specialiştii străini susţin că peste 70% din producţia mondială de alimente depinde de polenizare, proces ameninţat de poluarea industrială şi de utilizarea pesticidelor în agricultură. Acestea pot decima în timp nenumărate familii de albine. Există ţări unde s-au pierdut 50% din coloniile de albine, iar încercările de a le reface au dat greş.
În România nivelul de poluare din zonele rurale este redus,dar totuși s-a pierdut 5% din populaţia de albine. Deci, pentru a preveni foametea şi dispariţia omenirii, ar trebui să protejăm aceste insecte harnice. Se spune, pe bună dreptate că ele cât trăiesc muncesc.
De aceea nu numai în literatura română ci și în cea universală sunt numeroase povestiri și poezii legate de albine și hărnicia lor.
Iată și câteva informații despre albine prezentate de un reporter de la LIBERTATEA.
„Albinele trăiesc în roiuri alcătuite din lucrătoare, trântori şi o regină, cunoscută şi sub numele de matcă. Matca este singura femelă dezvoltată sexual din stup, iar trântorii servesc exclusiv procreării şi mor după împerechere.
Regina trăieşte între 3 şi 5 ani, timp în care poate depune câte 2.000 de ouă pe zi; din cele fecundate vor ieşi lucrătoarele, iar din cele nefecundate, trântorii. Lucrătoarele zboară cu 70 km/h şi vizitează între 50 şi 100 de flori într-o singură expediţie. Peste 500 trudesc ca să adune miere câtă intră într-un borcan, recoltând nectarul de la două milioane de flori. Există între 30.000 şi 50.000 de lucrătoare într-o colonie.
O parte se ocupă cu întreţinerea stupului, hrănirea reginei şi îngrijirea larvelor, iar cealaltă, cu recoltarea nectarului. Mierea e făcută din nectarul florilor, depozitat în fagure şi deshidratat, ceara e produsă de nişte glande speciale aflate în abdomenul albinelor, iar propolisul, atât de apreciat pentru proprietăţile antibacteriene, e făcut din răşina copacilor. Mierea conţine vitamine şi minerale, antioxidanţi şi glucide şi e singurul aliment din lume care nu se alterează – proprietate datorată conservanţilor naturali, care împiedică dezvoltarea bacteriilor.
Când scade temperatura, orice activitate încetează. Peste iarnă, albinele stau în stup şi se hrănesc exclusiv cu mierea culeasă în sezonul cald – iată de ce apicultorii au grijă, când recoltează mierea, să lase o cantitate suficientă pentru supravieţuirea familiei de albine până la venirea primăverii!”
Sursa: libertatea.ro
