Perceptia noastra asupra timpului e destul de simpla: actiunile anterioare reprezinta trecutul, ceea ce traim reprezinta prezentul, iar lucrurile pe care nu le-am trait sunt viitorul. Practic, timpul, in creierul nostru, are o singura directie.
Potrivit legilor fizice care guverneaza Universul, totusi, lucrurile nu stau chiar asa. Cele mai multe legi naturale sunt „reversibile” in raport cu timpul, ceea ce inseamna ca ele ar functiona la fel de bine daca timpul ar trece in sens invers.
Fizicienii sugereaza ca gravitatia nu e suficient de puternica pentru a forta fiecare obiect sa se miste intr-o singura directie. Stephen Hawking a numit acest fenomen „sageata psihologica a timpului”, iar el presupune ca prezentul devine trecut, dupa ce a fost, candva, viitor.
Totusi, daca uitam modul nostru de perceptie o clipa, „chiar daca ne raportam la gravitatia lui Newton, la electrodinamica lui Maxwell sau la teoria relativitatii a lui Einstein, toate ecuatiile care ne descriu Universul functioneaza la fel de bine daca Universul merge in directia cunoscuta de noi sau in cea opusa”, potrivit publicatiei PLAYTECH.
Prin urmare, timpul ar putea fi un concept subiectiv, asa cum pretinde si Teoria Relativitatii lui Einstein.
Exista, pe de alta parte, si principiul al doilea al termodinamicii. Potrivit acestuia, ori de cate ori un sistem trece printr-un proces termodinamic, sistemul nu va mai putea sa revina la starea exacta de dinaintea acelui proces. Mai clar, odata ce ai spart, de exemplu, un ou, nu poti sa te intorci in timp pentru a repara asta.
Acesta este argumentul principal pentru sageata timpului. Entropia creste mereu dupa ce are loc un eveniment, ceea ce ar putea insemna ca timpul se misca intr-o singura directie.
Multi fizicieni cred, totusi, ca lucrurile nu se intampla chiar asa, motiv pentru care a aparut si teoria universurilor multiple, in care timpul trece altfel decat in cel in care traim noi.
