Timp de secole, Țările Române au avut statut de vasali ai marilor imperii europene. În secolul al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea Principatele Dunărene, respectiv Moldova și Muntenia au fost sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Acesta la rândul lui era sub puternica influență a Imperiului Britanic, care era direct interesat de comerțul pe Dunăre. Astfel că, în 1856, după Războiul Crimeii, a fost creată Comisia Europeană a Dunării, controlată de Imperiul Britanic. Această organizație a deținut monopolul pe întreg comerțul fluvial danubian între Galați și Brăila, până în anul 1938.
Știm cu toții că fluviul Dunărea este al doilea cel mai lung din Europa, după Volga. Curge de la vest la est, străbate 10 țări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina; și 4 capitale: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.
Britanicii, control exclusiv la Dunăre
Cum politica externă servilă a României de azi și de ieri față de marile puteri este binecunoscută, nu trebuie să ne surprindă concesiile pe care le-au făcut autoritățile române ale momentului față de interesele economice ale Imperiului Britanic la Dunăre. Astfel că, la 1865, s-a semnat la Galați un act prin care se stipula autoritatea exclusivă a britanicilor la gurile Dunării, de la Isaccea la Marea Neagră. De la înființare până după Războiul de Independență din 1877-1878 România nici nu…
Citește continuarea pe shtiu.ro
