„Israelul e special din multe puncte de vedere. Între ele, e și acela că a fost înființat prin (re)colonizarea unui teritoriu, în care exista doar 5% populație evreiască la începutul secolului trecut. Și din care a fost alungată 80% din populația arabă găsită după Al Doilea Război Mondial.
Alt punct special e că s-a înființat prin intervenția altor țări, nu a locuitorilor din teritoriul în cauză, și supraviețuiește cu același tip de susținere. Care e dublată de o puternică și influentă diasporă. La 75 de ani de la formare, peste 60% din evrei au ales să rămână în afara noului stat, refuzând din varii motive proiectul sionist. În SUA și Israel trăiește un număr egal de evrei, care împreună fac peste 80%. (E posibil ca numărul din diaspora să fie mult mai mare decât cel declarat.)
Alt aspect unic e că statul Israel a fost înființat în virtutea unui drept istoric ancestral. Multe țări invocă și trecutul pentru legitimare, dar doar ca supliment peste argumentul juridic și al demografiei prezente. Dacă am aplica acest principiu istoric în același fel și altor state, rezultatul ar fi același – haos și război nesfârșit – dar la scara globului.
Pentru că respectivei comunități i s-a acordat favorul să își aleagă momentul din trecut la care ar vrea să se întoarcă realitatea prezentului. Evident, și-au ales o epocă în care evreii aveau un regat și stăpâneau pământul respectiv. Nu au ales nici etapa de dinainte, când același teritoriu era stăpânit de canaaneni, filistini sau hitiți. Nu au ales nici perioada când a fost stăpânit de Alexandru Macedon, de romani, de ahamenizi, de arabi, bizantini, cruciați creștini, turci otomani, britanici… Au ales perioada favorită, nici mai devreme, nici mai târziu.
Dacă am proceda la fel pentru toate popoarele, francezii ar cere „țara lor” de pe vremea lui Napoleon, mongolii pe cea a lui Gingis Han, italienii pe cea de pe vremea lui Traian, ungurii, țara lor de pe vremea lui Matei Corvin, noi de pe vremea lui Ferdinand sau Burebista, rușii ar cere Berlinul de est „eliberat” de Stalin… și tot așa. Vă dați seama că n-ar fi destul pământ pentru toate visele și nostalgiile astea, care nu sunt singurele.
Shlomo Sand, un evreu rezonabil, spunea înțelept că „și un copil născut după un viol merită să trăiască”. Deci indiferent dacă principiul înființării a fost abuziv (față de cei care se aflau acolo), sunt absolut de acord că e normal să existe această țară a evreilor, pentru care s-au bătut atât de mult. Problema care apare e tot specială: statul Israel de azi refuză să își precizeze granițele ideale sau la care se consideră îndreptățit. Ca în bancul cu rușii, și ei se învecinează cu cine vor și pe unde pot.
Actuala hartă din teren a țării nu o mai respectă pe cea „dăruită” în 1948 de ONU prin intervenția anglo-americanilor (agreată și de sovietici). Ea e rodul câtorva războaie ulterioare și anexări treptate „pe timp de pace”, care juridic îi pune pe acei coloniști din ce se numesc „teritoriile ocupate” în alt statut internațional decât pe cetățenii israelieni din granițele recunoscute de ONU. (Oricum, organizația nu are mijloace să și aplice rezoluțiile de condamnare, dar distincția există.
Coloniștii israelieni sunt „populație civilă” în măsura în care și Osama bin Laden era tot civil. Indiferent cât de lacrimogen ar prezenta televiziunile stresul lor din ultimele zile, trebuie făcută această distincție între colonizatori și populație locală. De obicei sunt înarmați până în dinți, plătiți să ocupe un teritoriu, uneori primesc gratuit case și asistența armatei în a ocupa casele altora. Nu spun că trebuie vătămați în vreun fel, dar explic diferența.
Între evreii biblici și israelienii de azi e o legătură mai mică decât între noi și geto-daci. Ca limbă, genetică, religie, sunt altceva, dar se revendică de la aceia. Și noi putem să pretindem în baza acestei descendențe Câmpia Panonică stăpânită de Burebista și să subliniem că ungurii au venit după daci și pot să plece de unde au venit. Că ungurii nu vor fi de acord, contează mai puțin, noi vom spune că așa rezultă din cărțile noastre, Ungaria e pământul nostru strămoșesc.
Nu contează că între Burebista și Ciolacu au trecut două mii de ani, nu contează că în intervalul ăsta noi n-am mai fost în Câmpia Panonică. Important e că în 2023 am decis să ne întoarcem în Dacia lui Burebista. Și cum o să facem asta? O să mutăm gardul puțin câte puțin în fiecare an. Întâi la Mako, pe urmă luăm Szeged și tot așa. Unde găsim sate, dăm cu buldozerul peste case, tăiem livezile și aducem în loc coloniști olteni și moldoveni.
La un moment dat, s-ar putea să existe reacții de intoleranță din partea ungurilor, pe care le vom denunța ca forme de terorism la adresa oltenilor noștri din Câmpia Panonică. De care ne vom apăra bombardându-le blocurile. Să zicem că pentru Budapesta n-am avea destui olteni să-i trimitem și am proceda ca în Gaza. Am încercui perimetrul cu un zid mare și l-am transforma într-un mare lagăr în aer liber. Controlăm tot ce intră și iese în materie de mărfuri și persoane.
Dacă ne întreabă cineva ce e acolo, zicem că încă nu e decis. De drept e al nostru, că a fost a lui Burebista, dar încă nu o declarăm parte din România, pentru că ne-ar schimba echilibrul demografic. Și nu vrem să le dăm drept de vot, că ne trezim cu un UDMR mai mare decât PSD-ul. Nu-i declarăm cetățeni, ca să nu le dăm drepturi. Dar nu-l recunoaștem nici ca un stat independent de noi, pe motiv că refuză să ne recunoască drepturile asupra Panoniei. Deci ce e? E un teritoriu ocupat, dar nu-i încă țara noastră, nici țara lor.
Și ce se întâmplă dacă acele teritorii se decid să reziste organizat? Le declarăm organizații teroriste. Deci noi nu acceptăm să luptăm cu armata noastră decât cu civili dezorganizați, pentru că orice formă de organizare ar lua, ar fi terorism contra noastră. Timp în care noi avem voie să terorizăm cu bombardamente și cu anexări teritoriale. Dacă trimitem rachete într-un bloc, îi zicem operațiune militară.
De fapt, în toate războaiele moderne, post-napoleoniene, sunt implicați civili. Rușii spun că au intervenit pentru a apăra civili din Donbas de batalioanele Azov și de armata regulată ucraineană. Tot civili sunt și în orașele pe care le bombardează ei. Civili erau și în Londra bombardată de nemți, și în Dresda rasă de pe fața pământului de englezi, civili erau și în Ploiești, bombardat de americani, și în Hiroșima. Doar la CNN rachetele americane Tomahawk executau „lovituri chirurgicale” săptămâni la rând peste Bagdad sau Belgrad.
Hiper-mediatizarea atacurilor palestiniene de zilele acestea e probabil începutul unui nou front din războiul mondial. Un moment de tip Pearl Harbour sau 9/11, după care va urma un lung „război contra terorismului” ca și cum ar fi momentul T-zero al istoriei. Deja au fost atacuri ripostă în Liban, pot urma Siria și chiar Iran. Se insistă asupra lui pentru a i se întări statutul de moment de cotitură pentru ce urmează să vedem.”
Preluat de pe canalul Telegram Reacțiunea
