Pastele a fost prăznuit de la început in toată lumea creștina. Insa, au existat deosebiri regionale in ceea ce privește data si modul sărbătoririi. In primele secole, creștinii din părțile Siriei si Asiei Mici, prăznuiau Pastele Crucii (moartea lui Hristos) la data de 14 Nisan, apoi Pastele Invierii (Invierea) la 16 Nisan. Acestia se numeau Quartodecimani, deoarece serbau Pastele odata cu iudeii, adica la 14 Nisan.

Alti iudaizanti de prin părțile Antiohiei serbau Pastele duminica, dar aveau grija ca acea duminica sa cada totdeauna in cadrul săptămânii azimilor iudaice, chiar daca, din cauza calendarului eronat al evreilor, cădea inainte de echinocțiul de primăvară. Cei care sarbatoreau Pastele in acest mod, erau numiti Protopashiti.

Cei mai multi crestini din Egipt, Grecia si Apus, sărbătoreau Pastele in aceeasi zi din săptămâna in care a murit si a înviat Hristos. Moartea lui Hristos era sărbătorita totdeauna in Vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, numind-o Pastile Crucii, iar Învierea in Duminica următoare, care cădea totdeauna dupa 14 Nisan sau după prima luna plina care urma echinoctiului de primăvara, duminica pe care o numeau Pastile Învierii.

Aceste diferențe cu privire la data serbării Pastelui au creat controverse si dezbinari in unele Biserici. Pentru a se realiza o uniformizare a sărbătorii Pastelui, in cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit: Pastile vor fi serbate totdeauna duminica. Aceasta duminica va fi imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvara. Cand data Pastelu iudaic (adica 14 Nisan) cade duminica, Pastele crestin va fi serbat duminica următoare, pentru a nu fi serbat o data cu cel iudaic, dar nici înaintea acestora.

Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelui din fiecare an, va fi calculata de catre Patriarhia din Alexandria, iar aceasta o va comunica, la timpul potrivit, si celorlalte Biserici crestine.

Data Pastelui depinde de doua fenomene naturale: unul cu data fixa – echinocțiul de primăvara, iar altul cu data schimbătoare – luna plina. Aceasta din urma face ca data Paștilor sa varieze in fiecare an, căci luna plina pascala apare in unii ani mai aproape de echinocțiu, in altii mai departe de el.

Nici după Sinodul de la Niceea n-au încetat deosebirile intre diferitele regiuni ale lumii creștine, in ceea ce privește data serbării Pastelui si din nefericire, nici astăzi nu exista uniformitate in aceasta privința intre Apusul si Răsăritul creștin.

Aceasta situație se datoreaza faptului ca bisericile calculează data pentru serbarea Învierii lui Hristos dupa calendare diferite. Menționam ca la început s-a adoptat in toata creștinătatea calendarul conceput de Sosigene, in anul 46. i.d. Hr., in vremea lui Iuliu Cezar. Deficienta acestui calendar consta intr-o intarziere de 11 minute si cateva secunde fata de calendarul astronomic. Astfel, la fiecare perioada de 128 ani aceasta intarziere se ridica la o zi, iar la intervale mai mari de timp ea constituia o problema in ce priveste stabilirea datei Sfintelor Pasti.

Prima îndreptare a acestui calendar s-a facut in anul 8 i. d. Hr., iar a doua indreptare s-a facut in anul 325 la Sinodul I Ecumenic, fara a corecta metoda gresita de calcul a calendarului iulian. De aceea, pana in secolul VI, creștinii din Răsărit si cei din Apus vor continua sa serbeze la date diferite Sfintele Pasti.

In anul 540, Dionisie Exiguul a întocmit un calcul pascal in deplin acord cu cel al alexandrinilor care incetul cu incetul a fost adoptat in tot Apusul.

Aceasta unitate a durat pana la reforma papei Grigorie al XIII-lea, care in anul 1582 intreprinde o a treia indreptare a calendarului, suprimând cele 10 zile cu care el rămăsese in urma si luand masuri de corectare a metodei de calcul calendaristic pentru viitor, asa incat intarzierea de o zi sa se petreaca nu la 128 ani, ci la circa 4000 ani. Aceasta reforma se cunoaste sub numele de reforma gregoriana, iar calendarul s-a numit gregorian. Daca cele 11 minute si 14 secunde dau o zi in plus la 128 de ani, ne intrebam de ce s-au eliminat doar 10 zile din calendar si nu 12 cat ar fi fost indicat prin impartirea lui 1582 la 128. Raspunsul este limpede: pentru ca 2 zile fusesera eliminate la anul 325 de catre sfintii parinti ai sinodului de la Niceea.

Pascalia lui Dionisie Exiguul nu a mai corespuns si noului calendar – cel gregorian – asa ca din 1583, Răsăritul si Apusul n-au mai serbat Pastele la aceeasi data decat doar din întâmplare.

In anul 1924 s-a hotărât, la Constantinopol, o adaptare a tuturor Bisericilor Ortodoxe la calendarul îndreptat. Insa, unele Biserici Ortodoxe nu au reusit sa puna in aplicare aceasta hotărâre. Astfel, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxa Rusa, Biserica Ortodoxa Sarba păstrează calendarul neindreptat. Pentru a mentine o unitate ortodoxa in serbarea Pastelui, din anul 1927, s-a luat hotararea ca si Bisericile care au adoptat calendarul îndreptat, sa serbeze Pastele dupa calendarul neindreptat. Aceasta hotarare a fost intarita si de Consfatuirea inter-ortodoxa de la Moscova din iulie 1948.

Diferenta de serbare a Pastelui, dupa cele doua calendare, poate varia pana la cinci saptamani. De exemplu, daca Pastele cade la 22 martie pe stil vechi, aceasta zi corespunde cu 4 aprilie pe stil nou (22 martie+13 zile), după cum 25 aprilie pe stil vechi este 8 mai pe stil nou. De aici vine uneori si diferența dintre Pastele serbat pe stil vechi si cel serbat pe stil nou.

Vezi mai multe pe crestinortodox.ro