Cu toții trebuie să luăm aminte la aceste vorbe pline de înțelepciune.„Au fost, s-au dus si au revenit vremurile grele, fiule” – a spus bătrânul.
„ Inca de cand ma stiu, am dus o viata grea…dar parca acum e mult mai greu decat a fost. Viata obisnuia sa fie mai usoara inainte. Oamenii nu aveau mult, dar inima lor era împăcată cu ceea ce aveau. Inima lor era plina cu altceva, era plina cu dragoste si respect pentru cei dragi.
Tata era tata, mama era mama si copilul…era doar un copil nevinovat. Astăzi, din ce in ce mai mulți oameni in întreaga lume se spala cu propriile lacrimi caci fericirea, pentru multi dintre ei, nu este decat un cuvant desprins dintr-un basm.
Daca ma intrebi pe mine, fiule, nu am mai simtit nici macar o frântura de bucurie si pace de foarte, foarte mult timp. Nici măcar nu îmi mai amintesc, fiule, când am râs ultima oara cu adevărat, cu inima, când am râs ultima oară din tot sufletul.
I-am spus in mai multe feluri…mi-a părut rău sa admit că intr-un final sa-i spun vieții doar…”o viață”, ca oricare alta. Nu-mi trăiesc viața intr-un fel anume. Daca mă întrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine.
Tot ce îmi doresc eu este ca lor sa le fie bine. Si ei, la rândul lor, au viața lor, familie, copii. Vin si ei si mă vizitează când pot, cum pot, îmi aduc ce pot. Eu ii aștept uitându-mă pierdut pe geam. Nu știu unde mă uit, mă uit departe, cat mai departe…Însă atunci când copiii mei vin la mine, este ca si cum soarele îmi zâmbește.
Si mie soarele îmi zâmbește foarte rar. Îmi spun ca au foarte multe treburi, obligații si ca le este greu sa vina sa mă viziteze mai des. Când vin sa mă vadă, sunt pe fugă, grăbiți să plece. Dar eu ii înțeleg si tot mă bucur să îi văd.
Știi la ce mă gândesc fiule? Ca totul se întoarce. Tot ceea ce ne da Dumnezeu noua, oamenilor, se întoarce. Am fost si eu așa cum sunt copiii mei. Am fost si eu așa cu părinții mei.
Astăzi suntem tineri, suntem copii, mâine suntem părinți si bătrâni. Azi suntem puternici, mâine suntem slabi. Cine știe ce se va mai întâmplă?
Acum….sunt așa cum sunt. Obișnuiam să fiu vesel, entuziast, voios. S-au dus acele vremuri. Acum stau si privesc pe geam. Si aștept. Așa cum si părinții mei mă așteptau pe mine.
Tine minte fiule…totul ni se întoarce! Totul ni se întoarce….”
Sursa:andreilaslau.ro
