Una dintre cele mai căutate calităţi ale unei maşini second-hand cumpărate din Germania este numărul mic de kilometri, iar una dintre cele mai folosite strategii de marketing a dealerilor de maşini second hand este aceea că „maşina i-a aparţinut unui medic german care a ţinut-o mai mult în garaj”. Un inginer român care lucrează în industria auto din Germania spulberă acest mit.
Paul Danci este un inginer român stabilit în Germania şi lucrează ca expert în domeniul siguranţei auto pentru mărci ca BMW, Audi sau Volkswagen. Într-un ghid al românului care vrea să îşi cumpere maşină second-hand din Germania, realizat pentru „Adevărul”, Paul Danci arată care sunt câteva din capcanele în care pot cădea cumpărătorii de mașini second-hand. Tototodată, tânărul român stabilit în Germania le dă şi câteva ponturi celor care vor să şi cumpere o maşină la mâna a doua din Germania.
„Cei care vând maşini vor să-şi vândă «marfa» de pe stoc aşa că unii apelează şi la unele metode de «înfrumuseţare» a maşinilor ca să poata fi vândute mai repede sau la un preţ mai mare. Se poate întâmpla de multe ori ca şi proprietarii de maşini când vor să-şi vândă maşina personală sa apeleze la aceleaşi metode. De multe ori, maşini care sunt catalogate ca şi daună totală sunt cumpărate de indivizi care le duc în service-urile lor şi le «refac», iar apoi le vând pe diferite site-uri ca şi maşini fără accident”, arată inginerul român.
Paul Danci arată că urmele accidentelor se pot ascunde, în multe cazuri, foarte uşor, dar există uneori anumite semne care indică faptul că maşina respectivă a fost implicată într-un accident grav sau foarte grav. Aceste semne pot fi: –
Urme vizibile la punctele de imbinare ale componentelor caroseriei sau diferenţe de culoare sau nuanţe între componentele caroseriei
Coduri de eroare care nu pot fi şterse când se încearcă ştergerea lor.
Erori în bord sau coduri de eroare legate de senzorii de impact
Lipsa airbag-urilor sau erori în instrumentul de bord care semnalizează probleme la airbag-uri
Modificări aduse ECU-urile care controlează airbag-urile sau a celor care controlează scaunele sau instrumentul de bord
Schimbarea volanului
Geometria roţilor nu este corectă („unghiul de fugă”), poate fi verificată foarte uşor înainte de a cumpăra maşina
Inginerul român arată că modificarea odometrului (kilometrajului) nu este foarte dificilă în cazul multor modele de mașini.
„Faptul că maşina este localizată fizic în Germania nu mai conferă un înalt grad de siguranţă legat de modificarea odometrului. Ca o noutate, multe dintre modelele de maşini lansate după 2015 au protecţii speciale ale odometrului”, a explicat inginerul. Potrivit acestuia, în multe cazuri maşini cu kilometrajul dat sunt prezentate ca maşini care au kilometri puţini pentru că maşina „aparţine sau aparţinea unui medic sau unei persoane în vârstă şi nu o folosea”.
„Cine este dispus să plătească sute de euro pe an pentru asigurarea obligatorie, sute de euro pentru impozit (variază mult în funcţie de vechime, tipul de combustibil etc.), locul de parcare sau garajul unde este ţinută (de multe ori parcarea se plăteşte lunar), costul inspecţiei o dată la doi ani? Există excepţii, dar foarte puţine, majoritatea cazurilor sunt strategii de marketing”, a mai arătat Paul Danci, potrivit căruia există şi statistici oficiale cu media de km parcurşi într-un an de o maşină din Germania.
Conform statisticilor, media de kilometri a unei maşini folosite în interes personal (PKW), în Germania, este de 14.200 km/an (conform statisticilor din anul 2013). Totodată nu este neobişnuit ca o persoană să parcurgă 30.000 km pe an cu o maşină. Faceţi calculele şi vedem că, probabilistic vorbind, sunt destul de puţine şanse ca o maşina veche de 15 ani să aibă «doar» 160.000 de kilometri parcurşi”, a mai arătat Paul Danci. Inginerul a admis că sunt, totuşi, cazuri în care proprietarii schimbă motorul maşinii după un anumit număr de km. „Legislaţia din Germania este mult mai permisivă comparat cu cea din România legat de schimbarea motorului. Uzura motorului diferă în acest caz de uzura altor componente, ceea ce, din nou, produce un risc”, a arătat specialistul.
Tot el atrage atenţia că o maşină sub preţul pieţei trebuie să fie un semn de întrebare. „Ce motiv ar avea cineva să vândă o maşină la un preţ substanţial mai mic decât preţul pieţei? De obicei (există şi excepţii, dar foarte puţine), fiecare vânzător, dacă vorbim de cei privaţi, se interesează care este preţul maşinii înainte să îi facă reclamă pentru a fi pusă maşina la vânzare. În cazul firmelor care vând maşini second-hand nu se pune problema. Ei cunosc foarte bine piaţa şi ştiu preţurile. Aşa că, dacă găseşti un om «binevoitor» care vrea să-ţi vândă o maşină «în stare perfectă de funcţionare» la un preţ substanţial mai mic decât preţul pieţei, pune-ţi întrebări legate de intenţia vânzătorului”, a mai explicat Paul Danci.
Inginerul român a mai arătat că pentru a încerca combaterea escrocheriilor şi pentru a oferi vânzătorilor privaţi o şansă egală să îşi evalueze maşinile există aşa-numita „Schwacke-Liste” care printr-un site de internet permite evaluarea costului rezidual al unei maşini second-hand: http://www.schwacke.de.
„Pe lângă consultarea diferitelor site-uri, există service-uri care oferă servicii de inspecţie tehnică a unei maşini. Această inspecţie este contra cost, bineînţeles, şi poate să ofere argumentul pro sau contra cumpărării unei maşini”, a mai spus tânărul, care a arătat că vânzătorul ar trebui să îi ofere posibilitatea ca cel ce vrea să cumpere maşina să se plimbe cu maşina, neînsoţit de vânzător.
Un alt pont al inginerului român: verifică uzura componentelor maşinii.
Câteva dintre componentele care ar trebui să aibă gradul de uzură corespunzător cu vârsta sau numărul de kilometri sunt: Scaunele, în special scaunul şoferului, volanul , pedalele, butoanele de pe panoul central şi cele de pe uşi (dacă maşina are oglinzi, geamuri sau scaune electrice). Pentru modelele mai vechi există kit-uri de cumpărat care permit înlocuirea butoanelor.
Alte aspecte importante de care trebuie ţinut cont în achiziţia unei maşini second-hand:
Faptul că are mai mulţi kilometri decât estimările normale nu scoate în evidenţă faptul că este o maşină de slabă calitate. Există multe cazuri în care maşina aparţine unei firme şi este folosită pentru deplasări pe distanţe lungi. De obicei, acele maşini sunt în garanţie, nefiind mai vechi de 4 ani sau deţin un contract de întreţinere, ceea ce înseamnă că firma care deţine maşina are interesul să se folosească cât mai mult de ea fără defecţiuni, aşa că maşina este bine întreţinută. Aceste informaţii se pot afla din talonul maşinii sau din istoricul maşinii care poate fi verificat in reprezentanţa firmei producătoare. Majoritatea modelelor de maşini, în momentul în care sunt în faza de proiectare, au făcute analize care pot prezice perioada de viaţă a componentelor electronice, electromecanice, mecanice, hidraulice, etc. De exemplu, în funcţie de tip, o maşină produsă după 2010 poate avea o durată de viaţă de 10 – 15 ani. De aceea, în funcţie de modul de utilizare, vechime, se poate estima durata de viaţă a unor componente care dacă se defectează vă vor obliga să plătiţi sume consistente pentru a le repara.
Producătorii de maşini folosesc diferite strategii pentru maşinile produse pentru diferite zone ale lumii. În multe cazuri, producătorii de maşini ţin cont de aspecte precum clima, cultura, tipurile de şosele, produsele folosite la întreţinere (de exemplu: concentranţia anumitor elemente din componenţa uleiului pentru motor) când proiectează maşini. De aceea, este indicat ca maşina pe care o cumperi să fie proiectată pentru zona ta geografică. Citeste continuarea pe Adevarul.ro
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
