Un titan al cinematografiei româneşti ar fi împlinit, în această toamnă, vârsta de 86 ani, dacă o boală grea nu l-ar fi răpus, lovindu-l în vocea sa gravă şi molcomă, atât de îndrăgită de public, care rostea inconfundabil înaintea unei vorbe de duh: „Apăi, domnule…“. După o activitate cinematografică remarcabilă, Ilarion Ciobanu a trecut în neființă la începutul toamnei anului 2008 și, așa cum a dispus în timpul vieții, trupul său a fost incinerat. Cenușa sa a fost aruncată în valurile Mării Negre.
Cel care avea să devină cunoscut publicului românesc prin multitudinea de roluri jucate, dar mai ales prin înzestrările actoricești, s-a născut peste în Ciucur, o aşezare care face astăzi parte din Republica Moldova, la 28 octombrie 1931. În tinerețe a lucrat în mai multe domenii și n-a ocolit munca fizică grea, care i-a fortificat caracterul și l-a familiarizat cu medii care i-au conferit naturalețe și spontaneitate, în ulterioara carieră de actor, scrie „Adevărul”.
Rămasă fără stâlpul casei, familia Ciobanu a venit în Dobrogea şi s-a stabilit la Constanţa. Ca să-şi ajute mama, viitorul actor a făcut de toate, de la băiat de prăvălie, pescar, marinar, hamal, până la tractorist, miner, tâmplar, şofer şi brigadier la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Vremurile tulburi l-au purtat inclusiv prin arestul poliţiei, pentru haiduciile mărunte făcute cu tovarăşii din anturaj. Aşa intră în pielea personajelor de mai târziu, pe care le interpreta cu atâta naturaleţe pe ecran – şi numai pe ecran, căci Ilarion Ciobanu a rămas actorul de film prin excelenţă, aşa cum l-a descris şi camaradul său de film Sergiu Nicolaescu.
Deşi a urmat IATC-ul, teatrul nu l-a atras pe Ilarion Ciobanu. A abandonat institutul pentru că marile roluri din cinematografie îl aşteptau. Iar el a devenit Gerula („Columna“), marinarul Gherasim („Toate pânzele sus“), ardeleanul-cowboy Traian Brad (seria „Ardelenii“), comisarul Mihai Roman (din filmele de acţiune ale lui Sergiu Nicolaescu), Stroe Buzescu („Mihai Viteazul“), Vasile Stegaru („Nemuritorii“), Petre („Răscoala“), Tatăl („Lumini şi umbre“) şi mulţi-mulţi alţii.
Întotdeauna personajul jucat de Ilarion Ciobanu reuşea să fie eroul secundar care strângea simpatia şi admiraţia spectatorilor, care îl vedeau întruchiparea celui puternic, cumpătat, drept, viteaz, neînfricat – pe scurt „omul dintr-o bucată“ aşteptat de cinematografia românească. Fizicul său impresionant, de rugbist, l-a impus definitiv în prima linie a marelui ecran. A fost însurat de mai multe ori, de două ori cu aceeaşi femeie. Prietenii şi colegii îi spuneau Clarisse.
Viaţa de la Constanţa, unde se simţise liber ca pasărea cerului, îşi pusese adânc amprenta asupra sa. Şi-ar fi dorit să devină marinar să cutreiere lumea într-o singură viaţă, dar actoria l-a făcut să trăiască mai multe vieţi într-una singură. Când boala l-a prins în ghearele ei, Ilarion Ciobanu a rămas în picioare, tot cu gândul că, vreodată, cândva, va apuca să ajungă înapoi pe malul mării, acolo unde i-ar fi plăcut să rămână pentru totdeauna.
La 7 septembrie 2008, Ilarion Ciobanu trece definitiv în legendă. Ţinând cont de dorul său permanent, familia ia decizia ca actorul să se întoarcă la Constanţa. Cenuşa marelui actor a fost împrăştiată în Marea Neagră, pe valurile pe care el visa să navigheze solitar, între cer şi pământ, pe o barcă purtată de pânze.
Citeste mai mult:Adevarul.ro
