Ada Kaleh înseamnă în limba turcă “Insula Fortăreaţă” şi a fost locuită încă din Antichitate. Herodot amintea de aceasta şi o descria “lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică”.
Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificaţiile bănăţene, care vorbeşte despre insula Saan cu 216 oameni. Din 1430, locul devine cunoscut drept Ada Kaleh şi a rămas în posesiune turcă aflată sub ocupaţie austro-ungară până în anul 1918 – 1920, când a devenit teritoriu românesc, chiar dacă era locuită în totalitate de turci.
Ada Kaleh rămăsese singurul loc unde timpul părea că se oprise, ultima redută unde oamenii trăiau după aceleaşi legi vechi de sute de ani şi se răsfăţau cu acelaşi tabieturi: cafea făcută în nisip cu o aromă deosebită, parfum de trandafiri unic, bijuterii făcute manual la preţuri modice şi tutun de calitate.
Ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a duce România pe cele mai înalte culmi ale industrializării a distrus insula. Turcii au plecat. Tot ce s-a putut muta pe Şimian au fost doar zidurile fortăreţei şi mormântul lui Miskin Baba, considerat un sfânt musulman de către locuitorii insulei. Astăzi, totul este lăsat în paragină şi cu greu se poate vedea un indicator pe care scrie Ada Kaleh.
Cei care doresc să afle cum se trăia pe acea insulă pot vizita muzeul de la Porțile de Fier.
Sursa: omofon.com