Aflată în Marea Neagră, la circa 45 de kilometri de țărmurile României şi Ucrainei, Insula Șerpilor a rămas un loc legendar, plin de mistere. Teritoriul este acum al Ucrainei, însă între anii 1879 – 1947 a fost pământ românesc. Desi  aparține Ucrainei, partea română a luptat în ultimele decenii pentru a-i fi recunoscute drepturile asupra platoului continental.

Problema Insulei Șerpilor pentru România a început acum câteva decenii, dar istoria acestei bucăți de stâncă este veche de mii de ani. Insula Serpilor a fost pentru prima oara menționata in anul 777 inainte de Hristos. In mitologia greacă, întinderea de pământ este creația lui Neptun, zeul marilor, care la rugămintea zeiței Thetis a scos din pământ o insula pentru fiul ei Ahile. Insula Leuke, în greaca antică, este în fapt o stâncă așezată în Marea Neagră, la 45 de km de țărmurile de astăzi ale României și Ucrainei. Ocupată în 1944 de către Uniunea Sovietică, cedată forțat de România acesteia, este astăzi parte a Raionului Chilia, al regiunii Odessa din Ucraina.

Această formațiune de stânci, de 17 hectare, este atât de plină de istorie, cât și de mituri. Stânca în formă de X, are în unele locuri 41 de metri deasupra nivelului mării, are o lungime de 1.973 de metri, cu un perimetru neregulat, putând fi străbătută în 40 de minute cu piciorul. Privită de departe, Leuke sau Insula Șerpilor apare ca o cetate înconjurată de ziduri înalte de piatră, în realitate faleze abrupte cu puține terase litorale, doar pe țărmul nordic are un golf deschis pe unde se poate pătrunde mai ușor.

Astăzi Insula Șerpilor pare o stâncă goală, fără vegetație, fără apă potabilă, imposibil de închipuit că cineva a locuit-o vreodată. Numele actual de Insula Șerpilor l-a dat un soi de șarpe de apă, care ajungea până la 2 metri lungime, un șarpe urât, dar neveninos. Această specie, larg răspândită pe insulă, a pierit din cauza amplelor lucrări militare făcute de către sovietici. Astfel singura vietate care popula insula s-a stins de mâna omului.

Insula a fost numită şi Leuke (albă în greacă), deoarece are o asemănare cu calcarul alb al Dobrogei. Grecii au numit insula Fidonisi, sau Insula Şarpelui, în timpul când aceasta s-a aflat sub ocupaţia Imperiului Otoman.

Deşi se întinde pe 17 hectare, Insula Şerpilor este un loc neprimitor, din cauza reliefului şi solului ei. Insula din Marea Neagră este formată din gresii dure şi silicoase şi nu are izvoare de apă dulce. Este săracă în vegetaţie şi faună, iar printre animalele care au populat-o s-a numărat năpârca sau şarpele de casă. Unii istorici au susţinut că şerpii ar fi fost stârpiţi de pe insulă, în a doua parte a secolului XX, când aici ar fi fost cantonate trupe sovietice.

Un templu închinat eroului mitic Ahile ar fi existat pe Insula Şerpilor, potrivit unor istorici şi arheologi. Săpăturile arheologice derulate pe insulă au fost rare şi nu au avut rezultate consistente. Izvoarele scrise din Antichitate dezvăluiau că pe stâncile unei insule aflate la gurile Dunării, identificată de unii autori drept actuala Insulă a Şerpilor, a fost clădit un templu închinat zeului Apollo. Istoricii antici afirmau că aici au fost aduse rămăşiţele pământeşti ale eroilor Iliadei, Achile şi Patrocle, pentru a fi păstrate într-un mausoleu, iar locul se numea insula Leucos sau Leuke. O altă legendă, relatată de Filostrat, informa că eroul grec Ahile le-ar fi nimicit pe amazoane pe insula Leuce. Locul sacru din Antichitate a mai apărut în folclorul românesc sub numele de Biserica cu nouă altare.

A rămas însă un mister modul în care au dispărut vestigiile templului antic menționat, dacă într-adevăr Insula Şerpilor ar fi fost legendara insulă Leuce. Puţine rămăşiţe arheologice din secolele IV-V î. Hr. au fost descoperite aici.

O alta legenda se referă la faptul ca in mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc paradisiac, o lume in care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica „A fericitilor”. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculațiile, traducând termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlanților.

Insula Şerpilor s-a aflat până în 1947 în componenta României. În Al Doilea Război Mondial, între 1941 şi 1944, baza militară românească înfiinţată aici a fost supusă numeroaselor bombardamente sovietice. În cele din urmă, în august 1944 insula a fost ocupată de sovietici, care au înfiinţat aici o unitate de supraveghere maritimă şi aeriană, prevăzută cu antene radar.  Din 1948 a intrat în cadrul Uniunii Sovietice, potrivit unui protocol secret între reprezentanţii celor două state. La scurt timp, insula a fost transformată într-un complex militar, unde au fost amplasate radare de mare putere şi cu o rază mare de acţiune, apoi staţii de bruiaj şi de ascultare a convorbirilor. Sovieticii au instalat cabluri telefonice subacvatice care făceau legătura insulei cu Odessa şi au amenajat locuri de acostare pentru nave. Marinarilor nu le era permis să se apropie de insulă.

După 1990, Insula Șerpilor a fost disputată de Ucraina şi România, la Curtea Internaţională de Justiţie, considerând că insula Şerpilor este relevantă pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre. In prezent ea este parte a raionului Chilia al regiunii Odessa din Ucraina.

În vecinătatea Insulei Şerpilor s-ar fi aflat un Triunghi al Bermudelor, loc al disparițiilor misterioase. Supranumit „Vârtejul morţii”, primii care au vorbit despre el au fost turcii. În prezent, armata ucraineană studiază cu atenţie această zonă. O legendă spune că la 5 decembrie 1945, cinci bombardiere americane au dispărut acolo. Unele povestiri din secolele XIII şi XIV vorbesc despre un „vârtej alb” în apropiere de Sulina, care târa la fundul mării diverse obiecte. Cei care răspândeau aceste povesti erau cei care reușeau să scape din astfel de incidente.

La 31 mai 1944, spre exemplu, acolo ar fi dispărut crucişătorul Tiolkovsloi. Totul s-a petrecut în plină zi, în ciuda faptului că vremea era excelentă.  La două luni după acel incident, cinci avioane militare plecate în recunoaştere au intrat în ceaţa neagră şi au dispărut de pe ecranele radar cu care erau urmărite. Nici până în ziua de astăzi nu au mai fost găsite. O altă dispariție misterioasă s-a petrecut mult mai recent, în 1990, când un mic aparat de zbor grecesc a dispărut la numai 30-40 km de țărmul românesc.

Una din cele mai surprinzătoare dispariții, însă, a avut loc un an mai târziu, în 1991. 80 de oameni care lucrau pe o platformă marină rusească de extracție a petrolului au dispărut atunci fără urmă. Platforma a fost găsită la 50 de kilometri distanța de locul inițial de amplasare, plutind în derivă, fără nicio urmă de viața la bord şi fără niciun indiciu care să lămurească misterul dispariţiei echipei tehnice.

În apropierea insulei, în 2008, 12 militari ucraineni au murit într-un accident aviatic, după ce elicopterul cu care se deplasau din Odessa către insulă s-a prăbuşit . Nu departe de Insula Şerpilor, pescarii au observat un fenomen neobişnuit, cel al „mării care arde”. Acesta are însă o explicație științifică. Activităţile seismice, care au şi condus la apariția acestui fenomen, produc turbulențe majore, care duc la invadarea fundului mării. Hidrogenul sulfurat care există pe fundul mării ajunge la suprafață şi, în concentrație mare, se autoaprinde.

Mai mulţi cercetători au încercat de-a lungul timpului să dezlege misterul vârtejului. Cele mai dese concluzii vorbesc despre o formă stranie de magnetism, care se manifestă pe o suprafața de circa 10 kilometri. Cercetătorii rusi şi ucraineni afirmă ca falia magnetică din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagră se deschide de la o fracțiune de secundă până la câteva minute.  Această anomalie magnetică se deplasează lent prin Marea Neagră. Se presupune că va ajunge curând şi în litoralul românesc, întrucât zona se deplasează momentan spre Sulina.

Surse: adevarul.ro; historia.ro; b1.ro