Un sfert de secol după război, în pădurile îndepărtate lângă Vyazma, a fost găsit un tanc de tip BT, îngropat în pământ, cu un număr de tactică vizibil 12. Luminătoarele au fost închise, pe bordul maşinii se afişa o gaură. Când tancul a fost deschis, la locul pilotului mecanic au fost găsite rămășițele unui tanchist, locotenent inferior. 

El avea cu el următoarele obiecte care i-au făcut pe toți cei care au aflat povestea să rămână uimiți de istorie: un revolver cu un singur glonț, dar și un dosar în care erau bine păstrate o hartă, poza iubitei lui, Varvara, dar și niște scrisori pe care din nefericire nu mai apucase să le trimită.

Tancul cu echipajul format din comandant, locotenentul inferior Ivan Sidorovici Kolosov, ţintaşul Vasilie Orlov și pilotul mecanic Pavel Rudov, au suferit o accidentare la începutul lunii octombrie 1941, în apropierea de Vyazma. Comandantul a fost rănit, pilotul mecanic a fost ucis. Kolosov și Orlov au scurs combustibilul, au scos munițiile de pe alte tancuri distruse, au reparat maşina şi au condus-o în pădure.

Determinând că ei sunt înconjuraţi, tanchiştii au decis să rupă încercuirea prin bătălie. Pe 12 octombrie un tanc singuratic care a ieşit din ambuscadă a învins coloana germană. Tanchiştii au încercat să fie atenți și să acţioneze la sigur. Cu toate acestea, pe 24 octombrie, când au atacat coloana următoare, nemţii au dislocat tunurile. Toate acestea Ivan Kolosov, le-a scris în scrisoarea lui de adio.

Varvara Petrovna Juravleva, a primit scrisorile adresate dumneaei după aproape 30 de ani.

Această poveste a fost relatată de Evgheni Maximov, în ziarul „Pravda” din 23 februarie 1971. Potrivit informaţiilor sale, tancul lui Kolosov a fost instalat ca monument la o intersecţie de drumuri, dar din păcate, până în zilele noastre acest monument nu s-a păstrat

Iată ultima scrisoare pe care acest om a scris-o femeii pe care o iubea și știa că nu o va mai vedea niciodată:

,,Salut, Varvara mea! Nu, nu ne vom întâlni. Ieri la prânz am bombardat încă o coloană nemțească. Bomba fascistă ne-a spart armura laterală și a explodat înăuntru. În timp ce conduceam mașina spre pădure, Vasile a murit. Rana mea este severă.

L-am înmormântat pe Vasile într-o pădurice de mesteceni. Era un loc plin de lumină. Vasile a murit fără să reușească să-mi spună măcar un cuvânt, fără să-i transmită ceva frumoasei lui Zoya și blonduței Măriuța, care seamănă cu o păpădie pufoasă.

Astfel din trei tanchiști a rămas doar unul. Am intrat în pădure pe înserate. Tovarășii noștri vor alunga dușmanul, care nu trebuie să umble pe câmpiile și prin pădurile noastre. Niciodată nu mi-aș fi trăit viața astfel, dacă nu erai tu, Varvara. Tu m-ai ajutat întotdeauna: la Halhân Gol și aici.

Probabil, cel ce iubește este mai blând cu oamenii. Îți mulțumesc, draga mea! Omul îmbătrânește, iar cerul este veșnic tânăr ca ochii tăi, pe care i-aș privi și admira întruna.

Ei niciodată nu vor îmbătrâni, nu se vor decolora. Va trece timpul, oamenii își vor vindeca rănile și vor construi orașe noi, vor crește livezi și grădini noi. Va începe o altă viață, vor fi cântate alte melodii. Dar niciodată să nu uitați cântecul despre noi, despre cei trei tanchiști.

Vor crește copiii tăi. Tu iarăși vei iubi. Iar eu sunt fericit că părăsesc această lume, având în suflet marea dragoste pentru tine. Al tău Ivan Kolosov”

Sursa: ecology.md