Celebra scriitoare italiana Francesca Melandri a publicat un mesaj trist într-o  emoționantă scrisoare „din viitor” in publicația britanica The Guardian in care arata ce ii așteaptă pe britanici, si pe ceilalți locuitori ai Europei, in următoarele săptămâni pe măsura ce consecințele izolării la domiciliu vor fi tot mai acut resimțite.

„Va scriu din Italia, adica din viitor. Din viitorul vostru. Noi suntem acum acolo unde veti fi voi in cateva zile. Impletite intr-un dans paralel, graficele epidemiei ne arata asta.

Suntem doar cu cativa pasi înaintea voastră pe calea timpului, la fel cum Wuhan era cu câteva săptămâni înaintea noastră. Va privim cum va comportați la fel ca noi. Aveti aceleasi argumente pe care le-am avut si noi pana de curând, de la cei care inca mai spun ca ‘este doar o gripa, ce atâta bătaie de cap?’ si pana la cei care au inteles ce se intampla.

Cand va privim de aici, din viitorul vostru, stim ca multi dintre voi, cand vi s-a spus sa stați blocati in casele voastre, ati citat din Orwell, unii chiar din Hobbes. Dar in curând veți fi prea ocupati sa mai faceti asta.

In primul rand, veti manca. Nu doar pentru ca va fi unul dintre puținele lucruri pe care inca le veti mai putea face.

Veti gasi zeci de grupuri in rețele de socializare, cu tutoriale despre cum sa va petreceți mai bine timpul liber. Va veti alătura tuturor acestor grupuri, ca sa le ignorați total după câteva zile.

Veti scoate literatura apocaliptica din biblioteca, ca sa descoperiți ca nu aveți chef sa cititi nimic.

Veti manca din nou. Nu veți dormi bine. Va veți întreba ce se întâmpla cu democrația.

Veti avea o viata sociala online de nestăvilit – pe Messenger, WhatsApp, Skype, Zoom…

Va va fi dor de copiii vostri adulti ca niciodata. Realizarea ca nu aveti idee cand ii veti vedea din nou va va lovi ca un pumn in plex.

Resentimentele si certurile vechi vor parea irelevante. Veti suna oameni cu care ati jurat sa nu mai vorbiti niciodata, pentru a-i intreba: „Ce mai faci?” Multe femei vor fi batute in casele lor.

Va veti intreba ce se intampla cu toti cei care nu pot ramane acasa pentru ca nu au unde. Va veti simti vulnerabili atunci cand veti iesi la cumpărături pe străzile pustii, mai ales femeile. Va veti intreba daca asa se prabusesc societatile. Atat de repede? Va veti bloca aceste ganduri si veti manca din nou.

Va veti ingrasa. Veti cauta antrenamente de fitness online.

Veti rade. Veti rade mult. Veti face haz de necaz cum n-ati mai facut-o niciodata. Chiar si cei care au luat intotdeauna totul in serios vor contempla absurditatea vietii, a universului si a tot.

Va veti da întâlnire cu prietene, prieteni, iubite si iubiti la coada la supermarket, ca sa-i vedeti pe fuga, in carne si oase, respectând in același timp regulile de distanțare sociala.

Veti numara toate lucrurile de care nu aveti nevoie.

Adevarata fata a oamenilor va fi dezvăluita fara tăgada. Veti avea confirmări si surprize.

Cei care va invita sa vedeți toată aceasta mizerie ca pe o oportunitate de reinnoire planetara va vor ajuta sa puneti lucrurile in perspectiva. In acelasi timp, va vor enerva: dragut, planeta respira mai bine din cauza emisiilor de CO2 reduse la jumatate, dar cum imi voi plati facturile luna viitoare?

Nu veti înțelege dacă a asista la nașterea unei noi lumi este o aventura grandioasa sau mai degrabă o afacere murdara.

Se va auzi muzica de la ferestrele voastre. Când ne-ati văzut cântând opera de pe balcoanele noastre, v-ati gândit ‘ah, italienii ăștia’. Dar noi stim ca si voi veți cânta melodii inaltatoare unii altora. Si, cand veti fredona ‘I will survive’ (Voi supravietui) de la ferestrele voastre, va vom urmari si vom da din cap asa cum oamenii din Wuhan, care au cantat la ferestrele lor in februarie, au dat din cap in timp ce ne priveau.

Multi dintre voi vor adormi jurând ca primul lucru pe care il vor face imediat ce se va termina blocajul va fi sa înainteze actele pentru divort.

Multi copii vor fi concepuți acum.

Copiii voștri vor fi școliți online. Vor fi o pacoste. Va vor bucura.

Vârstnicii vor fi neascultători precum adolescenții: va trebui sa va luptați cu ei pentru a le interzice sa iasă din casa, sa se infecteze și sa moara.

Veti încerca sa nu va gândiți la cum mor oamenii singuri.

Veti dori sa acoperiți cu petale de trandafiri calea personalului medical.

Vi se va spune ca societatea este unita intr-un efort comun, ca sunteti cu totii in aceeasi barca. Va fi adevarat. Aceasta experienta va schimba pentru totdeauna modul in care va percepeti ca parte a unui intreg mai mare.

Cu toate acestea, clasa sociala va conta. A fi inchis intr-o casa cu o gradina frumoasa sau intr-o cladire supraaglomerata nu e acelasi lucru. Dupa cum nici a continua sa lucrezi de acasa sau a-ti vedea locul de munca disparand nu e acelasi lucru. Acea barca in care veti naviga pentru a invinge epidemia nu va arata la fel pentru toata lumea si nici nu este la fel pentru toti: nu a fost niciodata.

La un moment dat, va veti vei da seama ca este greu. Va va fi frica. Veti impartasi frica cu cei dragi sau o veti pastra pentru voi, pentru a nu-i impovara si cu ea.

Veti manca si mai mult.

Suntem in Italia si asta e ce stim despre viitorul vostru. O mica previziune, doar suntem clarvazatori modesti.

Daca ne îndreptam privirea către un viitor mai îndepărtat, viitorul necunoscut atât noua, cat si voua, va putem spune doar atat: cand toate acestea se vor termina, lumea nu va mai fi la fel.”