O adevărată bijuterie arhitecturală, realizată în stil neoromânesc, construită la începutul secolului XX, şi proiectată de celebrul arhitect Ion Mincu, se luptă cu uitarea. Este vorba despre Casa Miclescu, unul dintre cele mai frumoase locuri ale Capitalei interbelice, cunoscută şi ca cea mai vânată casă din România.

Potrivit site-ului Magazinuldecase.ro, construcția Casei Miclescu, de pe Șoseaua Kiseleff 35-37, a început în 1900, după planurile marelui arhitect Ioan Mincu. Pictorul G.D.Mirea n-a mai avut bani s-o termine, așa că ea a fost cumpărată, la 1902, de avocatul Jean Miclescu, un tip cu ștaif. Imobilul a devenit faimos în perioada interbelică, pentru balurile date acolo. Dupa 1948, Radu Miclescu, proprietarul, a refuzat să lase casa pe mâna comuniștilor, locuind, în baie, 40 de ani. Marele Charles de Gaulle, coleg cu Miclescu în tinerețe, a cerut să-l viziteze, moment în care Ceaușescu a dorit să-l îngroape. În 1994, Dumitru „Țiți” Dumitriu a cumpărat casa și așteaptă ca ea să…cadă singură, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice.

În Casa Miclescu lumea aristocrației din Micul Paris se aduna, săptămână de săptămână, pentru a pune țara la cale, acolo Cantacuzinii se găseau cu cei din Familia Sturza, Bălenii discutau cu Balșii, iar Grecenii cu Odobeștii, acolo s-a filmat capodopera lui Călinescu, „Felix și Otilia”. De 25 de ani însă, totul arată ca după o explozie atomică, iar proprietarii parcă se roagă să vină un cutremur, pentru a vedea ansamblul la pământ.

Drama a început în 1948 când imobilul a fost naționalizat de stat şi trecut în patrimoniul ICRAL Herăstrău. Colonelul Radu Miclescu a primit trei luni de închisoare, pentru nesupunere. Soția acestuia a refuzat să-și părăsească propria casă şi s-a mutat în camerele servitorilor.

ICRAL-ul a închiriat apoi Casa Miclescu Uniunii Artiștilor Plastici care au împărțit-o în șapte apartamente. E anul 1971, iar Radu Miclescu refuză în continmuare să plece. Este ”cazat”, peste 40 de ani, într-o…baie, la subsolul casei, deși el este, de drept, proprietarul!

În 1968, generalul francez Charles de Gaulle, devenit președintele Republicii Franceze, vizitează România şi cere să-și revadă fostul coleg de la Școala Superioară de Ofițeri din Saint Gyr, vrând chiar să doarmă în casa lui Miclescu. Ceaușescu trebuie să-i ‘coasă gura’ proprietarului şi îl mută în camere spațioase. De Gaulle vine, stă, pleacă, iar comuniștii îl relochează, înapoi, în baie, pe proprietar. Care decedează în 1990, după doar câteva luni de libertate.

În 1994, descendenții vând drepturile de proprietate antrenorului echipei Steaua București, Dumitru „Țiți” Dumitriu și lui Ilarian Pușcoci. Cred că pot construi ceva, dar nu li se permite, pentru că este o clădire monument istoric. Ansamblul se degradează, iar Ministerul Culturii se sesizează în 2001, încearcă să ia legătura cu proprietarii. Degeaba. În 2006, îi dă în judecată pentru infracțiunea de distrugere a unui monument istoric. Tot degeaba. Judecătoria Sectorului 1 decide neînceperea urmării penale.

În imobilul de pe Kiseleff natura își recâștigă teritoriile pierdute, scrie green-report.ro. Casa este invadată de o vegetație luxuriantă, liane, iederă, copaci, care te duc cu gândul mai degrabă la o micuță pădure ecuatorială.

Actualul proprietar, domnul Țiți Dumitriu, se bucură de această invazie a naturii, așteptând cu nerăbdare momentul în care buldozerele vor putea intra să distrugă ce a mai rămas din frumosul imobil, făcând loc unui turn din oțel, sticlă și beton.

Relevante sunt cuvintele domnului mai-sus amintit: „Dacă am hotărât să iau un imobil lăbărțat pe 1.000 – 1.500 mp în buricul târgului, nu am făcut-o pentru cahlele de teracotă pictate de Luchian ori pentru tavanul cu frescă de Mirea. Am făcut-o ca să fac acolo un turn care să îmi eficientizeze profitul… Nu ai decât să cumperi dumneata restul imobilelor din centru și fă un parc tematic: „Bucureștii de altădată”.