O femeie de afaceri din Constanţa, care a decis să se îngrijească personal de apartamentele pe care le închiriază turiştilor în Mamaia, a contactat profit.ro pentru a descrie realităţi din turismul românesc, cum se lucrează cu turiştii şi multe altele, într-o veritabilă confesiune.

„Sunt menajeră în Mamaia și trăiesc destul de bine. Da, curăț cabine de duș, wc-uri, spăl prosoape, lenjerii, le calc, frec podele, șterg praful. Acesta este jobul meu după ora 18.00. Până în ora 17, muncesc în alt domeniu. Nu, nu sunt curvă. Sunt directorul unei firme care se ocupă de lucruri foarte serioase.

Câștig și de aici bani, evident. În intervalul 17-18, sunt acasă, în vila mea din Constanța, îmi pup copilul, fac un duș, mă schimb și apoi îmi iau mopul, găleata, papucii albi, mă sui în SUV-ul meu de lux și mă duc în Mamaia să fiu menajeră. Nu în fiecare zi, dar des. Conduc o mașină pe care nu și-o permit 95% din cei după care curăț eu. E a mea, nu e a firmei de leasing. La mine acasă nu fac curat, am angajat o femeie de care îmi pasă, face ea, câștigă și ea ceva. În plus, eu am un copil minunat și hobby-uri, prefer să mă ocup cu așa ceva în timpul în care nu muncesc.

Eu nu-mi fac concediile în România, doar in Europa la minimum 4 stele, dacă nu găsesc de 5. Așa cum găsesc curat acolo, așa fac și eu în apartamentul pe care îl inchiriez, nu există picătură pe chivuete, dușuri, nu există fire de păr, totul arată ca și cum nu a mai stat nimeni acolo înainte, pentru că așa trebuie să arate un loc de cazare civilizat. Păi haideți să vă spun cum am ajuns aici și vă explic și de ce simt că ar trebui să știți cine sunt oamenii care vă închiriază vara apartamente la mare.

În timp ce ștergeam niște pete dubioase, mi-a venit ideea să scriu. Oare turiștii care lasă așa urme penibile s-ar jena dacă ar ști că eu fac curat în urma lor? Unii vorbesc cu mine la telefon, alții mă și văd când sosesc. Sunt frumoasă (da, sunt), știu să mă comport civilizat, sunt îmbrăcată cu haine bune, le zâmbesc cu sinceritate pentru că mie îmi plac oamenii. Oare s-ar jena? Pe mine m-ar putea întâlni în alt context.

Aș putea fi cea care le dă un job mâine, ar veni în biroul meu să mă roage să-i angajez, și-ar calcula fiecare vorbă și gest pentru a-mi face o impresie bună și pentru a le da pâinea. Aș angaja un om care-și șterge pantofii cu prosopul alb de baie? Crema de ghete nu iese. Nu l-aș angaja daca aș ști asta despre el. Aș angaja un om care lasă sub pat prezervative pline, pamperși murdari? Aș angaja unul care nu e în stare să își facă o cafea în ibric, ci doar în fierbătorul de apă? Care toacă legume pe blatul lucios de bucătărie, deși tocătorul e în sertar? Adică, atât îl duce mintea?! Aș avea încredere într-un astfel de om?”

Turiștii mei preferați sunt familiile care vin cu copilul și bunica. Aș pune condiție: cazăm doar turiști care vin cu bunica. Păi bunicile sunt spirt. Prima, imediat ce a intrat în apartament, a întins un cearșaf pe canapea. Doar așa, ’just in case’, nu se știe ce face copilul ăsta cu ciocolata și înghețata. Au stat o săptămână și au zis că tot la noi vin.” Citește mai mult la:profit.ro/