Pasionat de arta populară, Andrei Vladimir din Bârlad este dovada vie a faptului că, atunci când faci ceva cu dăruire, nu există bariere legate de vârstă sau sex. S-a aşezat pentru prima oară la războiul de ţesut când avea doar 7 ani. Între timp, a devenit expert şi şi-a transformat pasiunea într-o mică afacere. Face ii, cuverturi şi covoare pe care le vinde la târgurile populare sau pe internet. Câştigurile nu sunt deloc de neglijat, însă, pentru aceasta munceşte zeci de ore.
Andrei Vladimir este proaspăt absolvent de liceu care îşi câştigă singur banii de buzunar de la vârsta de 12 ani, potrivit publicaţiei Adevărul.
Este pasionat de arta populară tradiţională pe care a învăţat-o de la bunica maternă, mamaia Natolica, cum îi spunea el. Femeia s-a prăpădit , însă i-a lăsat moştenire lui Andrei meşteşugul. Timpul liber şi-l alocă lucrului de mână şi confecţionează prosoape, ii, catrinţe, brâie, ţoale şi cuverturi, întocmai cum făceau ţărăncile de altădată.
În perioada liceului, îşi petrecea vacanţele de vară muncind de la răsăritul soarelui până târziu după miezul nopţii, pentru a-şi face stoc de produse pentru târgurile de toamnă. Se trezea de la ora 6.00 şi, ca să nu se plictisească, trecea de la cusut la croit şi de la tors la ţesut. Ziua lui de muncă se încheia la ora 3.00 dimineaţa.
„Cel mai mult îmi place să ţes şi să torc. Când eram copil, mă băgam la războiul de ţesut fără să ştie mamaia. Nu mă lăsa, pentru că zicea că-i rup spata. Mai târziu, m-a învăţat anumite modele. Decât să umblu creanga, mai bine cos sau împletesc ciorapi. Fac lucrurile astea din plăcere, nu pentru câştig”, a mărturisit Andrei.
În casa răposatei bunici, mamaia Natolica, de la care a deprins arta populară, păstrează zestrea făcută de mâna lui: perne, plăpumi, ştergare, cămeşi, ţoale şi cuverturi. Pe lângă ele, păstrează cu sfinţenie ii, brâie şi basmale care le-au aparţinut bunicilor şi străbunicilor. Colecţia include ia de mireasă a străbunicii (1916) şi catrinţa îmbrăcată în ziua nunţii de bunică. Un brâu decorat cu mărgele cusute de mână, care ar fi aparţinut străbunicului bunicii, este şi acesta ţinut la loc de cinste. Citeste mai mult pe adevarul.ro.