Învăţăm în şcoală şi peste tot în mass-media deţinută de străini că petrolul este un combustibil fosil, care s-a format din descompunerea materiei organice (dinozauri, vietăţi marine etc.) acum nu ştim cîte milioane de ani.

Au murit animalele, s-au descompus, au intrat în pămînt, au stat acolo nu ştiu cît timp şi s-au transformat în petrol. Iar noi, oamenii, exploatăm acum acest petrol, pînă cînd se termină. Nemafiind dinozauri morţi şi alte animale care să se descompună, înseamnă că o să rămînem la un moment dat fără petrol. Asta ne spune Sistemul.

Şi ne tot prezice de zeci de ani că o să rămînem curînd fără petrol. Vă invit astăzi să aflaţi o altă parte a poveştii, adevărul, şi anume că petrolul nu s-a format din materie organică descompusă acum milioane de ani, petrolul nu se epuizează, ci se produce continuu în interiorul pămîntului prin procesele fizice/chimice/geologice de la mari adîncimi (magmă + presiune + temperatură + diferite roci etc.).

Pe lângă informaţiile din articolele/site-urile postate mai jos, am această informaţie că petrolul nu se epuizează, ci se formează continuu în adâncul pământului şi de la un inventator (chimist) român, care a creat un sistem de transformare a apei în gaz şi energie termică, într-un mod eficient, pe care l-am văzut personal. Acelaşi inventator a demonstrat, prin calcule matematice, împreună cu alţi oameni de ştiinţă, că este o mare ţeapă ideea că noi, oamenii, şi activitatea noastră au condus la încălzirea globală.

Zăcămintele de ţiţei epuizate se refac singure

În ultimele decenii, petroliştii au observat un fenomen ciudat, în toată lumea: puţurile de petrol care erau considerate epuizate din cauza exploatării au început să se umple din nou cu „aur negru”. Există două teorii despre originea petrolului. Prima este cea organică, sau biogenică, ce aparţine savantului rus Mihail Lomonosov.

El a spus că acest combustibil a apărut prin descompunerea, în anumite condiţii, a deşeurilor biologice, de-a lungul milioanelor de ani. Spre deosebire de Lomonosov, o altă minte luminată, chimistul Dmitri Mendeleev, autorul tabelului periodic al elementelor, credea că petrolul reprezintă nu o substanţă formată în urma putrezirii plantelor şi animalelor ce au trăit cândva pe Terra, ci un material primordial, născut în străfundurile planetei, ce erupe constant către suprafaţa acesteia, precum magma vulcanilor.

În cazul oraşului Groznîi, capitala Ceceniei, lucrurile par chiar mai ciudate. Exploatarea petrolului a început aici în 1897. Pînă în 1960, cînd zăcămîntul a fost considerat epuizat, s-au extras nu mai puţin de 100 milioane tone petrol brut. Spre surprinderea geologilor, în ultimii ani petrolul a început efectiv să ţîşnească din pămînt, iar localnicii îl adună cu găleţile.

Situaţia s-a repetat şi în cazul bazinului petrolifer Eugene Island, din largul Coastei Louisianei, SUA. Rezervele de aici au fost considerate epuizate, dar în ultimul deceniu mai multe sondaje au arătat că ele s-au restabilit, extracţia atingând niveluri comparabile cu cele din deceniile trecute.

Ştie cineva cum s-a format petrolul? Există două teorii majore:

1. Teoria lui Lomonosov, care spune că petrolul este de origine organică, fosil deci şi aşa cum am învăţat la şcoală se găseşte în rocile sedimentare. Ca şi cum dinozaurii au dat în primire fix ca el să apară în pungi, care cu timpul se epuizează total…
2. Teoria lui Mendeleev, care spune că petrolul are origine abiotică… adică, nu provine din dinozauri, ci este un material primordial, născut în străfundurile planetei, ce erupe constant către suprafaţă precum magma vulcanilor.

De ce n-am auzit şi învăţat la şcoală şi despre această teorie?

Pentru că cineva a înţeles că petrolul este o marfă vitală, tocmai bună de manipulat? Pentru că din raţiuni economice marile concerne au interes să se joace cu preţul lui şi cu zonele de influenţă? „Ceva misterios se întîmplă la Eugene Island 300.

Producţia de petrol din zonă, adică în Golful Mexic, în largul Coastei Louisiana, a fost considerată epuizată cu mulţi ani în urmă. Descoperită în 1973, exploatarea de vîrf a fost de 15.000 de barili pe zi; pînă în 1989, producţia a scăzut la aproximativ 4.000 de barili pe zi. Apoi, brusc, norocul se reîntoarce la Eugene Island şi acum se extrag mai mult de 13.000 de barili pe zi, iar rezervele estimate au săltat brusc la mai mult de 400 milioane de barili (estimarea iniţială era de 60 milioane de barili)”.

În 1999, „Wall Street Journal” a publicat în Buletinul Asociaţiei Americane a geologilor petrolieri un articol: „Toate depozitele gigant de petrol sînt explicate în mod logic de teoria abiotică, pentru că simple calcule ale volumului potenţial de hidrocarburi din acele zone arată că materiile organice sînt prea puţine pentru a furniza volumul de petrol existent în acele zone”.

Un articol din 1999, apărut în „Wall Street Journal”, arată că cei mai mulţi geologi „sînt foarte presaţi să explice de ce oare cel mai mare rezervor mondial de petrol, cel din Orientul Mijlociu, a depăşit dublul rezervelor din ultimii 20 de ani, în ciuda exploatărilor intense şi a descoperirilor noi, relativ puţine. Ar fi necesari destul de mulţi dinozauri şi plante preistorice care să explice estimarea de 660 miliarde barili de petrol în regiune”, nota Norman Hyne, profesor la University of Tulsa.

Poate cel mai intrigant articol este cel în care se spune că „oamenii de ştiinţă care studiază zonele petroliere afirmă că petrolul care iese acum are o vîrstă geologică diferită de cel de acum 10 ani”, iar această contradicţie o explică „Wall Street Journal” prin citarea lui Thomas Gold, profesor emerit la Cornell University: „Petrolul este, de fapt, regenerabil, „un sirop“ primordial fabricat continuu de către Pămînt în condiţii de presiune şi temperatură extreme. Pe măsură ce migrează spre suprafaţă, este atacat de bacterii, ceea ce-l face să pară a avea o origine organică, datînd de pe vremea dinozaurilor”.

ANRM scoate la vînzare rezerve epuizate? Nu! Pur şi simplu, s-au refăcut singure! „Agentia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a anunţat că va scoate la vînzare publică rezerva de zăcămînt asociat, ţiţei şi gaze naturale, situat la periferia oraşului Săliştea de Sus, în Podirei, informează Agerpres.

Câmpul petrolifer Podirei conţine zăcăminte asociate, avînd în compoziţie ţiţei şi gaze naturale. Preşedintele ANRM, Bogdan Găbudeanu, a precizat că, odată cu scoaterea la vînzarea a zăcămîntului Podirei, se vor mai licita alte 13 perimetre de ţiţei şi gaze naturale din România. Sondele de la Podirei au început să extragă resurse naturale în anul 1956, iar în anul 1988 a fost suspendată activitatea de extragere a ţiţeiului şi gazelor naturale, considerîndu-se că zăcămîntul ar fi scăzut în conţinut.

În Podirei se mai află 5 sonde de extragere a ţiţeiului care au fost abandonate odată cu oprirea extracţiei. Profesorul Ioan Burnar din Săliştea de Sus a mărturisit că şi în localitatea Săcel, situată la doar 3 kilometri de Săliştea, au funcţionat 25 de sonde care extrăgeau ţiţei, dar în urmă cu 6 ani, activitatea de extracţie a fost oprită brusc, deoarece s-ar fi epuizat resursele…

Un studiu prezentat în „Science Magazine“ pe 1 februarie 2008 arată noi probe care susţin teoria abiotică a petrolului. (…) Proskurowski a găsit hidrocarburi ce conţin izotopul 13 al carbonului ce pare format mai degrabă în mantaua pămîntului, decît din materia biologică de pe fundul Oceanului.

Izotopul 13 este tipul de carbon asociat de oamenii de ştiinţă cu originea abiotică, în comparaţie cu izotopul 12, pe care oamenii de ştiinţă îl asociază, de obicei, cu originea biologică. Descoperirea hidrocarburilor abiotice din zona marină Lost City este a doua descoperire din ultimii ani care aduce argumente pentru originea abiotică a petrolului.

Aşa cum a prezentat WorldNetDaily în 2005, o sondă a NASA trimisă pe Titan (gigantica lună a lui Saturn) a descoperit metan cu izotop carbon-13, pe care agenţia l-a declarat ca fiind de origine abiotică. WorldNetDaily spune că dezvoltarea forajului de mare adîncime pentru extragerea gazului natural pune serioase probleme celor legaţi de teoria combustibililor fosili.

Compania GHK din Oklahoma a găsit gaze naturale în două foraje săpate la o adîncime de aproximativ 5,7 mile, mult prea adînc pentru ca rămăşiţele dinozaurilor să fie prezente. Urmînd teoria lor abiotică, geofizicienii şi chimiştii ruşi şi ucrainieni au început analize detaliate ale istoriei tectonice şi structurii geologice ale straturilor cristaline din bazinul Dniepr-Donetsk.

Apoi au urmat investigaţiile geofizice şi geochimice. Nu mai puţin de 61 de foraje au fost săpate şi 37 au devenit productive comercial. Şi asta este o performanţă extrem de impresionantă, o rată de succes de aproximativ 60%. Zăcămîntul descoperit era comparabil cu cel din nordul Alaskăi. În SUA, o rată de succes de 10% era considerată o performanţă la acea vreme! Deci 9 din 10 foraje erau doar „dry holes”. Prin anii ’60, în timp ce companiile petroliere americane erau ocupate cu controlul asupra unor zone din Arabia Saudită, Kuweit, Iran şi alte zone cu petrol ieftin, sovieticii erau preocupaţi de testarea teoriei lor alternative.

Au început să sape foraje în regiuni presupuse sterile din Siberia. Acolo au dezvoltat 11 bazine majore plus unul gigant, totul bazat pe teoria lor abiotică. În anii ’80, s-au dus în Vietnam şi s-au oferit să finanţeze costurile de forare şi să arate că noua lor teorie funcţionează.

Compania rusească Petrosov a forat în zona exterioară a bazinului Vietnam’s White Tiger, prin roca de bazalt şi a făcut posibilă extragerea a 6.000 de barili pe zi, pentru slaba economie vietnameză. În URSS, geologi instruiţi în teoria abiotică şi-au perfecţionat tehnologia şi, pe la mijlocul anilor ’80, URSS a răsărit drept cel mai mare producător de petrol din lume. Puţini din Vest au înţeles ce se întîmplă, ori s-au deranjat să întrebe.

Sursa: ziarultricolorul.ro