În România, dar şi în alte colțuri ale lumii se găsesc trovanţi, niste pietre de gresie cu o tendință de creștere din centru spre periferie. Au în cea mai mare parte forme sferoidale, cilindrice, discoidale şi elipsoidale. Prin structura lor masivă concentrică sau plană au dimensiuni ce pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri.
Deşi au fost numite „ pietrele care cresc“ nu toţi geologii sunt de acord cu acest supranume. Cert este că trovanţii au o rată de creştere foarte redusă de 4-5 cm la 1000-1200 de ani.
Denumirea de trovant provine din limba germană de la termenul Sandsteinkonkretionen ce înseamnă în limba română nisip cimentat. Cercetătorii afirmă că trovanţii au luat naştere ca forme sferice de nisip cimentat după o puternică activitate seismică în urmă cu 6 milioane de ani.
Trovanții cresc atunci când vin în contact cu apa. Fragmente foarte mici de rocă de șase până la opt milimetri ajung să măsoare până la zece metri în timp geologic. Unele dintre ele chiar se deplasează, dată fiind forma sferoidală. Când s-a tăiat în secţiune unul dintre trovanţi s-a constatat că acesta are inele sferice şi elipsoidale asemănătoare inelelor de creştere ale trunchiurilor arborilor.
“Specialistii” de pe internet au ajuns la concluzia ca fiecare ploaie abundenta face ca “pietrele vii” sa mai creasca in dimensiune cu cativa milimetri si chiar sa se deplaseze dintr-un loc in altul.
Se consideră că trovanții au un miez de piatră, cu înveliș exterior de nisip. După o ploaie torențială, pietre mai mici se formează pe cele mai mari, motiv pentru care sunt numite pietre în creștere. Au fost emise teorii, unele științifice, unele fantastice, pentru a se explica originea și comportamentul ciudat al trovanților.
Oamenii de știința sunt încă uimiți de acest rar fenomen. Potrivit acestora, trovantii au un continut mare de saruri minerale care, in conditii de umezeala, fac ca nisipul sa se umfle. Atunci când suprafața devine umedă, mineralele încep să se răspândească, şi creează o presiune asupra nisipului, presiune care îl determină să se extindă şi pietrele să „crească”.
Semne de întrebare sunt legate şi de cum au ajuns aceste pietre în locul în care se află în prezent. Unii sugerează faptul că au fost transportate de curgeri torențiale, ape curgătoare sau că au fost aduse sau create de civilizații dispărute.
Un lucru este clar, România are un Muzeu al Trovanţilor la Costeşti (Jud. Vâlcea) inaugurat încă din anul 2004 şi aflat în patrimoniu UNESCO. Se mai găsesc trovanţi şi în alte locuri din ţară: pe Dealul Feleacului (Cluj), în Munţii Buzăului la Ulmet, în satul Caşolţ (Sibiu), în judeţele Bacău, Suceava şi altele.
Surse: www.descopera.ro/natura, https://ro.wikipedia.org
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
