Nouă militari români, aflați la bordul a trei elicoptere au trăit cu mai bine de doua decenii si jumătate în urma un adevarat coșmar, după ce, susțin că au fost hartuiți de un aparat de zbor neidentificat. Autoritățile de la acea vreme au interzis orice discuție despre acest subiect sensibil.
Comandorul Marcel Smoleanu, un fost pilot de vânătoare de la unitatea militara din Bobocu, județul Buzău a ales să facă o mărturisire în exclusivitate pentru stiridebuzau.ro, despre o întâmplare bizară petrecută in anul 1992, în spaţiul aerian al judeţului Buzău.
Povestea începe într-o noapte de noiembrie a anului 1992, când trei elicoptere plecau într-un zbor de noapte spre Mizil, via Urziceni. “Era o misiune ușoară de antrenament. În fiecare aparat era un pilot, un secund si un tehnic de bord. Am plecat în jurul orei 22 si era programat sa ne întorceam în jurul orei 24. Era un zbor asa de plăcut, încât nici nu vorbeam între noi, fiecare era dus cu gândurile lui. Găsisem prin statie un post de radio si ascultam în surdina o muzica liniștită”, îsi amintește pilotul de vânătoare.
Zborul părea ca decurge fără probleme iar piloții celor trei aparate îsi mai aruncau din când în când câte un ochi către mașinile care circulau la acea ora spre Urziceni. La un moment dat liniștea din carlinga a fost spulberata de un eveniment pe care piloții îl văzuseră doar în filmele SF. Timp de câteva minute, piloţii au fost atât de şocaţi încât nu au fost în stare să schimbe între ei decât câteva cuvinte.
„Am încercat să-mi explic ce este şi, la un moment dat, m-am gândit că acest obiect ciudat nu are cum să fie fabricat pe pământ. I-am întrebat şi pe ceilalţi colegi dacă văd acelaşi lucru şi mi-au confirmat sec, fără să mai scoată un cuvânt. Eram şi speriaţi şi şocaţi de ce ni se întâmplă, încât nu mai puteam vorbi”, spune Smoleanu. După alte zeci de secunde în care piloţii buzoieni nu mai ştiau cum să reacţioneze, obiectul a făcut câteva manevre neobişnuite. „La un moment dat, urmăritorul nostru a accelerat brusc şi a ajuns la o viteză incredibilă. A plecat brusc de lângă noi, s-a dus în faţă şi ne-a tăiat calea la un unghi imposibil, de 90 de grade, fără să micşoreze viteza.
A intrat în axul nostru de deplasare şi atunci am redus viteza până aproape de zbor la punct fix. După această manevră a noastră, obiectul a dispărut brusc, la fel cum a apărut”, adaugă Smoleanu. Înspăimântat de neobişnuita experienţă, comandantul de zbor a purtat o mică discuţie cu ceilalţi piloţi apoi a cerut lămuriri bazei militare de la Urziceni. „Am luat legătura cu cei de la Alexeni, care aveau şi ei elicoptere, şi mi-au spus că nu există nimic în aer. Nu mai ştiam ce să credem pentru că am fost anunţaţi că niciun obiect nu se află în zbor la acea oră chiar şi de la Otopeni”, mai spune fostul pilot.
Întâmplarea piloţilor, a fost declarată strict secretă “Nu aveau cum să creadă că sunt nebun pentru că au fost încă opt martori în afară de mine. Vizita medicală o aveam făcută toţi, inclusiv şi testul psihologic, care nu este o glumă la aviatori. De aceea, povestea noastră n-au pus-o deloc sub semnul îndoielii”, declară Marcel Smoleanu. Ajunşi de urgenţă la unitate, piloţii buzoieni au raportat comandatului şcolii de aviaţie, care, la rândul său, a anunţat că va raporta superiorilor despre acest incident. A doua zi, cei nouă militari aveau să aibă o altă întâlnire de gradul trei, de data aceasta cu un superior venit în mare grabă la Buzău.
„Comandatul şcolii de la Boboc i-a raportat în acea noapte Generalului Alexandru tot ce-am văzut noi. De dimineaţă, am fost chemaţi la raport în biroul comandantul, unde ne aştepta şi generalul. Nu ne-a spus decât, Domnilor, fiţi atenţi ce vorbiţi pentru că azi noapte nu aţi văzut nimic! M-aţi înţeles? N-aţi văzut nimic. Din asta am înţeles că trebuie să ne ţinem gura, lucru pe care l-am şi făcut până acum”, povesteşte comandorul Smoleanu.
Obişnuit cu senzaţiile false în zbor şi cu tot felul de iluzii optice, comandantul Smoleanu nu-şi poate explica fenomenul pe care l-a trăit în urmă cu două decenii. El este convins că şi după 20 de ani şi-a asumat un risc când a hotărât să vorbească despre acest incident. „Nu pot să vă dau numele colegilor pentru că nu-mi pot asuma nicun risc pentru ei. Eu am ales să vorbesc pentru că nu înţeleg nici acum de ce a fost atâta secretomanie vizavi de acest incident”, îşi încheie interviul comandorul Smoleanu.
Fostul pilot de vânătoare a ţinut să rupă tăcerea despre întâlnirea de gradul trei, într-un interviu acordat în 2012 publicatiei locale stiridebuzau.ro.
Vezi in cele ce urmeaza interviul