Un articol publicat în Washington Post dezvăluie cercetarea exloratorului Robert Ballard (cel care a descoperit şi Titanicul) care a condus o echipă de cercetători, în Marea Neagră, pentru a căuta dovezi referitoare la Potopul lui Noe. Cercetatorii conduși de acesta au obţinut date extrem de interesante care arată că, acum 7.000 de ani, Marea Neagră era cu peste 150 de metri mai jos decât acum. Creşterea nivelului mării a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pătraţi, inclusiv în zona de litoral aflată acum sub stăpânirea României.

După ce vreme de mii de ani potopul a fost prezentat doar prin prisma dogmatică, iar inexistenţa dovezilor materiale a dus la o înverşunată negare, de către o parte a comunităţii ştiinţifice, a faptului că evenimentul ar fi existat, în ultimele decenii lucrurile au luat o turnură neaşteptată, destul de mulţi savanţi descoperind dovezi directe şi indirecte că în perioada descrisă de Biblie a existat un cataclism de mari proporţi, scrie Adevarul.ro.

Însă cel mai mult a uimit această teorie a lui Robert  Ballard –a fost confirmată şi de dovezi materiale – lansată în urmă cu 5 ani , care împreună cu mai mulţi savanţi americani, a făcut cercetări în zona Meditarenei şi a Mării Negre. Practic, potrivit lui Ballard, potopul chiar a avut loc şi a produs o catastrofă în regiunea ţărmurilor Mării Negre, care aproape că şi-a dublat suprafaţa într-un interval foarte scurt de timp, ceea ce a făcut ca aproximativ 150.000 de kilometri pătraţi de uscat să fie inundați.

Interesant este că, de fapt, Ballard nu face altceva decât să preia informaţii din o serie de lucrări făcute publice, în perioada 1997-2001, de către hidrologul William Ryan şi geologul Walter Pitman, ambii profesori la Universitatea Columbia (SUA). Însă nici cei doi nu-şi pot asuma integral paternitatea teoriei, căci, la rândul lor, s-au bazat pe lucrările hidrologilor şi sedimentologilor români, bulgari şi ruşi, publicate în perioada 1968-1971 în analele institutelor de cercetări marine de la Constanţa, Varna şi Sevastopol.

Americanii au reluat, practic, analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluşte de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Interesant este, însă, că teoria a fost reconfirmată, dat fiind că în ambele cercetări vechimea cochiliilor respective a fost stabilită la circa 7.000 de ani. Cercetătorii români, bulgari, ruşi şi americani concluzionează că acum 7.000 de ani, Marea Neagră a cunoscut, cel puţin în straturile de ape superficiale, un episod ligohalin (adică de mare scădere a salinităţii), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire post-glaciară prin fluviile ruseşti.

Cercetătorii presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 150 m mai jos decât nivelul actual al mării, astfel că platforma continentală era la aer liber şi adăpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune că SE Europei a fost prima zonă în care s-a răspândit agricultura).

Când nivelul apelor oceanice şi ale Mediteranei au depăşit altitudinea cea mai joasă a istmului Bosforului, apa marină a format o scurgere (actuala strâmtoare) care a umplut în mod catastrofal bazinul pontic, în câteva luni, printr-o cascadă gigantică, obligând agricultorii să-şi părăsească brusc aşezările. Ryan şi Pitman afirmă că aceste populaţii s-au răspândit, căutând alte câmpii de cultivat, în Anatolia şi în Mesopotamia, vehiculând astfel legenda Potopului.

„Marea Mediterană s-a format prin topirea gheţarilor. Nivelul acesteia a crescut atât de mult încât s-a revarsat în Marea Neagră, formând un baraj între cele două, actualul Bosfor, strâmtoarea care desparte cele două mări. Un potop apocaliptic a urmat, inundând barajul şi scufundând zeci de mii de kilometri pătraţi de uscat”, scriau Ryan şi Pitman în raportul publicat de Universitatea Columbia.

Deşi nu au găsit Arca, cercetătorii au descoperit maluri străvechi despre care Ballard crede că ar reprezenta o dovadă că acest eveniment chiar a avut loc. Folosind mijloace de aflare a vechimii scoicilor de pe aceste maluri, arheologul estimează că potopul s-a petrecut în jurul anului 5000 î.H.

„A fost o zi proastă. Într-un moment magic, apele au inundat, în mod violent, acest teritoriu de 150.000 de kilometri păstraţi”, a mai declarat acesta.

Potrivit Bibliei, potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi. După ce ploaia s-a oprit, corabia a rămas blocată „pe creasta muntelui Ararat”, care se află la extremitatea estică a Turciei, de-a lungul frontierelor cu Armenia şi Iran.

În vara anului 1916, un locotenent al aviației imperiale ruse, pe nume Roskovitki, zburând deasupra muntelui Ararat, a descoperit un lac semi-înghețat într-o crevasă, în care se afla o corabie mare, culcată pe o latură. În acelaşi an, 150 oameni au întreprins o ascensiune pe munte. Au descoperit vasul, au pătruns în interiorul său, au făcut fotografii şi au prelevat mostre de lemn şi răşină. Datele despre această extraordinară descoperire s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice.

În 1949, aviaţia americană a fotografiat un obiect care prezenta contururile unei nave. Aviaţia turcă a fotografiat acel obiect misterios în 1987. În total au fost peste 100 de expediţii pe Muntele Ararat. Printre căutătorii Arcei s-a numărat şi astronautul Jim Irwin, care, după ce a pus piciorul pe Lună, a devenit un creştin împătimit. El a cerut asistenţă tehnică de la CIA pentru a scana obiectele prinse în gheţar. CIA a refuzat să îl ajute, însă există dovezi că agenţia s-a ocupat multă vreme de acest subiect şi deţine imagini cu misteriosul obiect de pe munte.

În 1973, satelitul american Keyhole-9 a fotografiat un obiect straniu, cu o lungime de peste 100 de metri, pe partea nord-vestică a Muntelui Ararat, dar imaginea nu a fost făcută publică. Porcher Taylor a plătit o taxă exorbitantă societăţii Digital Globe din Colorado, pentru a localiza Arca lui Noe cu ajutorul satelitului comercial QuickBird. Până acum s-au obţinut mai multe imagini, neclare, în condiţii de vreme înnorată.

Daca e sa dam crezare unui grup de exploratori turci si chinezi, care au descoperit in 2010, ramasitele unei corabii vechi, chiar pe Muntele Ararat, din Turcia, atunci avem de-a face o descoperire extraordinară.

Relicvele, adica niste bucati de lemn au fost gasite ingropate intr-o zona situata la 4.000 de metri altitudine. Ca sa se convinga de autenticitatea lor, exploratorii au testat bucatile despre care spun ca sunt parte din Arca lui Noe, cu carbon 14. In urma analizelor de laborator s-a constatat ca vechimea lor este 4.800 de ani, ceea ce inseamna ca dateaza cam din aceeasi perioada cand ar fi avut loc evenimentele relatate in Biblie.

Despre Muntele Ararat s-a crezut mereu ca ar fi locul unde imensa nava si-ar fi gasit sfarsitul, iar credinciosii si literatii au sperat intotdeauna ca acolo sa se descopere dovezi ca povestirile biblice sunt adevarate.

“Nu suntem siguri 100% ca este vorba despre arca, insa suntem siguri 99,9%”, a declarat Yeung Wing-cheung, regizor de filme documentare chinez originar din Hong Kong si membru al echipei de exploratori numita Noah’s Ark Ministries International.

Ahmet Ertugrul, conducatorul echipei de cercetare, a fost primul care a aflat despre locul in care a fost gasita structura din lemn. Potrivit acestuia, in iunie 2008, o cunostinta i-a spus ca in zona s-ar afla un loc secret in care ar sta ascunse printre roci vulcanice si gheata, mai multe bucati din Arca lui Noe. Dupa ce s-a convins cu ochii lui ca s-ar putea ca amicul sau sa aiba dreptate, Ertugrul a chemat echipa de cercetatori. Dupa doi ani de sapaturi, arheologii au facut descoperirea.

De-a lungul timpului, au fost mai multe descoperiri legate de Arca lui Noe, cea mai importanta fiind cea a arhelogolui Ron Wyatt, din 1987. Atunci, Guvernul Turciei a declarat zona respectiva Parc National.

Si totusi, exploratorii de acum susțin ca actuala lor descoperire este mai aproape de adevar si ca sunt sanse mult mai mari ca bucatile din lemn chiar sa fie parte din Arca lui Noe. In acest sens, ei au apelat chiar si la un expert olandez, cunoscut pentru cercetarile sale legate de potopul biblic. Astfel, olandezul Gerrit Aalten a declarat ca “exista dovezi de netagaduit ca structura gasita pe Muntele Ararat, in estul Turciei este parte din legendara Arca a lui Noe”.

Exploratorii spun ca structura arcei descoperita acum implica mai multe compartimente, unele separate prin grinzi de lemn, despre care se presupune ca gazduiau animalele. Mai mult decat atat, echipa de arheologi a exclus ideea potrivit careia zona in care au gasit relicvele ar fi fost locuita, pentru ca nu s-au descoperit in regiune dovezi ale prezentei umane. Oficialitatile turce locale vor cere Guvernului de la Ankara sa solicite UNESCO sa acorde regiunii statutul de patrimoniu mondial, pentru ca situl arheologic sa fie protejat pe parcursul sapaturilor viitoare.

Surse: https://adevarul.ro/locale/galati/Stiinta-fata-fata-biblia-americanii-sustin-potopul-vremea-noe-s-a-produs-fapt-tarmul-marii-negre-1_581f4c405ab6550cb842a06e/index.html;

https://stirileprotv.ro/stiri/international/descoperire-senzationala-arca-lui-noe-gasita-in-turcia.html#photo=4