Într-o zi călduroasă de aprilie din anul 1955, o lume întreagă și-a pierdut unul dintre cei mai luminați gânditori ai omenirii, Albert Einstein. La vârsta de 76 de ani, Einstein a plecat din această lume, lăsând în urmă o moștenire extraordinară în domeniul fizicii teoretice. Dar ce a urmat după decesul său a fost o poveste incredibilă, marcată de decizii neașteptate și călătorii neobișnuite ale unei părți esențiale a marelui său geniu – creierul.

Albert Einstein a murit pe 18 aprilie 1955, la ora 1 și 15 minute, din cauza unei rupturi abdominale care a provocat o hemoragie internă. Cu doar puțin timp înainte de plecare, acest om de știință excepțional a murmurat câteva cuvinte în germană, dar asistenta sa nu a putut înțelege limbajul său, lăsând ultimele sale cuvinte învăluite în mister.

La o oră și jumătate după deces, doctorul Thomas Harvey, patologul de la Spitalul Princeton, a luat o decizie extraordinară. Fără a primi o autorizație clară, a îndepărtat creierul lui Einstein, care avea o greutate impresionantă de 1230 de grame. Cu această parte esențială a geniului în mâinile sale, Harvey avea intenția să o studieze în detaliu, deși documentele care să-i confirme autorizația nu au fost niciodată făcute publice.

Creierul lui Einstein a călătorit în continuare pe un traseu uluitor. A fost conservat în formol și tăiat în peste 240 de bucăți. Unele dintre aceste bucăți au fost plasate în două borcane pentru compot sau, potrivit altor surse, în recipiente pentru mierea de albine. Această decizie îndrăzneață și controversată a fost efectuată în secret și fără consimțământul clar al familiei lui Einstein.

În anul 1978, jurnalistul Steven Levy a dezvăluit această poveste șocantă lumii. Aflând că Harvey afirmase că a primit permisiunea fiului lui Einstein, Hans Albert, pentru studierea creierului, Levy a inițiat o anchetă și a încercat să afle mai multe detalii. Cu toate acestea, întregul tablou rămânea învăluit în mister, deoarece documentele care să ateste acest acord nu au apărut niciodată.

Studiile ulterioare asupra creierului lui Einstein au adus la lumină rezultate fascinante. Analizele efectuate de specialistul Marian Diamond de la UCLA au arătat că creierul lui Einstein prezenta mai multe celule gliale în regiunile responsabile de sinteza informației, o descoperire care a stârnit interesul comunității științifice.

În 1997, Thomas Harvey s-a întâlnit cu nepoata lui Einstein, Evelyn, în California. A avut cu el mai multe borcane cu bucăți din creierul bunicului. După o discuție, Harvey a uitat intenționat „bagajul” în portbagajul mașinii lui Evelyn, într-o încercare de a face o reparare morală. Cu toate acestea, Evelyn l-a contactat și i-a returnat fragmentele de creier.

În 2010, la trei ani după moartea lui Thomas Harvey, moștenitorii săi s-au întâlnit cu urmașii lui Einstein și au stabilit în scris toate detaliile referitoare la cercetările lui Harvey, documente și studii. De asemenea, rămășițele creierului, inclusiv 14 imagini cu acesta înainte de a fi tăiat în bucăți, au fost transferate la Muzeul Mutter din Philadelphia pentru a fi expuse. Astfel, călătoria creierului lui Einstein de peste 55 de ani s-a încheiat, sau cel puțin așa părea.

Însă povestea creierului lui Einstein nu se oprește aici. „British Museum” a solicitat și el părți din această „pradă”, astfel că două bucăți ale creierului au fost trimise către Londra. Astfel, creierul lui Albert Einstein a călătorit prin lume într-o aventură fascinantă care continuă să intrigue și să inspire cercetătorii și pasionații de știință de-a lungul generațiilor. Ceea ce a rămas constant în această poveste este misterul care învăluie deciziile și autorizațiile legate de studiul creierului geniului, un mister care, poate, va fi dezvăluit în totalitate în viitor.