Ignoranţa şi vârtejul lumii în care trăim ne-au făcut să ne uităm trecutul. Nu vom vorbi astăzi despre faptele de vitejie ale strămoșilor noștri, ci despre momentele în care românii au fost îngenuncheați, umiliți, batjocoriți şi chinuiți fără pic de milă.
Poate că sună pompos, dar sunt multe pagini din istoria noastră, care au fost scrise cu sânge şi pe care nu trebuie să le uităm nicio clipă, pentru că ele ne vor întări şi ne vor ajuta să ne autodepăşim.
Anul 1940 a fost unul în care românii s-au simţit părăsiţi şi uitaţi de Dumnezeu. Chinurile inimaginabile prin care au trecut semeni de-ai noştri sunt desprinse parcă din poveştile terifiante ale Holocaustului evreilor.
În 1940, în numai câteva luni am pierdut o treime din ţară, dupa cedarea Bucovinei şi a Basarabiei de Nord către URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai după circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm şi Cadrilaterul bulgarilor.
Însă toate aceste lucruri ar fi trecut şi ar fi fost uitate de români, dacă nu s-ar fi petrecut teroarea: crimele făptuite de armata horthysta, sprijinită de o bună parte a etnicilor maghiari localnici.
În doar 11 zile, ungurii au ucis aproximativ 1.000 de români. Masacrele au început în 7 septembrie, când în localitatea bihoreană Mihai Bravu horthystii au ucis 22 de români şi au continuat până pe 18 septembrie, când 58 de români au fost decapitaţi în centrul orasului Gheorgheni, judeţul Harghita.
Însă cel mai afectat de teroarea horthysta a fost judeţul Sălaj, unde au fost masacraţi 477 de romani. Cele mai lovite de soartă au fost localităţile Ip, cu 157 de martiri, şi Trăznea, cu 87. Singura vina a acestor oameni a fost că s-au născut romani.
Singurul supraviețuitor rămas încă în viață, Gavril Butcovan, a acordat un interviu ziarului Gardianul, povestind drama familiei sale din noaptea de 13/14 septembrie 1940. Acesta mărturisea în articolul apărut în data de 2 septembrie 2008:
„În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalți doi frățiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se cu fiecare minut ce trecea.
S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliță, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitați. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară.
Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <<Unde ești maică?!>>, a fost secerată de gloanțele criminalilor.
Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rănind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruță. Cred și astăzi că șansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu față la pământ, în timp ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membri ai familiei.
Pe lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan, de 12 ani, și Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”
Gavril Butcovan amintește și de celelalte crime comise în noaptea masacrului:
„ Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală.
Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. In acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.”
“O viaţă întreagă am fost obsedat de sentimentul singurătăţii, dar acum sunt cu adevărat copleşit de acest sentiment. Am rămas singurul supravieţuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a cărui inimă încă mai bate.
Pe retina minţii mele nu s-a şters niciodată culoarea sângelui ţâşnit în urma glonţului tras asupra unor oameni nevinovaţi. În urechi simt golul amar lăsat de bubuitul armelor în miez de noapte.. Încă mai trăiesc pentru că sunt în măsură să rostesc cuvântul Ip.
Vă iert pe toţi, pentru toate!”
Gavril Butcovan, singurul supravieţuitor al Masacrului de la Ip, 13-14 Septembrie 1940, Noaptea Inălţarii Sfintei Cruci.
Surse: antena3.ro, ziarulunirea.ro
Sunt evenimente dureroase ale trecutului dar trecutul se cere pus în paranteza umana a prezentului, în paginile unei irepetabile ISTORII. Vehementa cu care unii la readuc în actualitate nu fac decât sa realimenteze rugul sinistru al urii reciproce. Unicul drum: cel al reconcilierii, nu trebuie îngrădit cu astfel de bariere care doar prelungesc ura în defavoarea tuturor. SUNTEM CONDAMNAȚI SA VIEȚUIM ÎN ACELAȘI SPAȚIU !!! Vecinul meu trebuie sa nu fie dușmanul meu. Până la urma întrebați-va: citi mai suntem cu adevarat acum romani puri, maghiari puri, nemți puri, evrei puri……Dacă va veți analiza genomul, costa dar merită, veți fi uimiți de rădăcinile voastre! După mii de ani, suntem o retortă în care clocotește un sânge indo -european. SA SPUNEM ODATĂ STOP URII !
,,SA UITAM TRECUTUL ,,Dar sa toleram in continuare faptele lor nesimtite..ex cand au spanzurat pe IANCU si i au dat foc,iar acum au acoperit crucile romanilor cu saci de gunoi ,au izgonit toti romanii din harghita si covazna si vor autonomie..De ce nu fac astfel de actiuni si in celelalte tari pe unde ,,mai au pamant unguresc,,RUSINE CELOR CARE NE CONDUC SI PERMIT ASTFEL DE FAPTE.
Cei care sunt la conducerea Romaniei, nu sunt romani adevarati sunt niste tradatori, sau în cel mai bun caz lasi. Cum mai poti permite asemenea acte gen ”spanzurarea lui Avram Iancu”, în zilele noastre. Ce ar trebui sa le facem noi ungurilor din Ardeal daca am gandi la fel, si care ne ”scot din papuci la noi acasa.” De ce îsi permit asemenea marsavii, de ce nu se gandesc ca si romanii pot face acelasi lucru care l-au facut concetatenii lor în 40. De ce, pentru ca ai nostri ”conducatori” sunt niste parveniti hoti, tradatori, lasi, si orice numai romani adevarati nu. Le reamintim cetatenilor unguri din Ardeal ca noi, romanii nu suntem un popor razbunator, noi dorim sa traim în buna întelegere împreuna aici, unde suntem si unde ne-a lasat Dumnezeu pe fiecare, aici este patria noastra comuna, dar sa nu uite ca, daca continua marsaviile de tipul celor relatate mai sus, vom sari noi poporul fara parvenitii de la conducerea tarii care dorm în papuci. Pana atunci, sa auzim numai de bine iubindu-ne unii pe altii asa cum ne cere Iisus Hristos si bunul simt.
” Le reamintim cetatenilor unguri din Ardeal ca noi, romanii nu suntem un popor razbunator, noi dorim sa traim în buna întelegere împreuna aici”
VEDETI, ASTA E O PROSTIE MARE DE TOT. UNGURII ISI RID IN BARBA SI CU PRIMA OCAZIE VOR FACE LA FEL CE AU FACUT IN 1940.
ACELA CE NU SE APARA SI LASA GARDA JOS, VA DISPARE .
bravo adevarul trebuie spus,urmasii hortistilor sunt la guvernare din 90 incoace, iertam dar …nu uitam.
Ingrozitor ce am putut sa citesc… Nu cred ca trebuie sa uitam. Sa nu promovam violenta, cruzimea si ura dar generatiile ce urmeaza trebuie sa cunoasca adevarata istorie, atrocitatile care au fost comise, in acest caz, de hortisti…Tocmai ca ungurii continua sa-i urasca pe ROmani in ROmania in localitatile din Harghita, Covasna…
CInd eram la liceu am mers intr-o tabara la Saliste de unde am fost dusi intr-o excursie la Sibiu. Acolo, am intrat intr-un magazin sa ne cumparam si noi ceva suveniruri si am cerut ceva in ROmaneste. Vinzatoarea ne-a privit rece si ne-a vorbit , nu sint sigura, in Ungara sau Germana, pur si simplu a refuzat sa ne raspunda in limba tarii. Am iesit din magazin fara sa cumparam ceva…Era in anul 1968…
Este revoltator faptul ca nu se mentioneaza niciodata public aceste evenimente. Ar trebui sa fie o zi de comemorare a acestor eroi, dar nu se indrazneste… la fel cum mortii evreilor morti in razboi se comemoreaza anual, pentru aducere aminte si evitarea altor evenimente identice. Scandalis si inadmisibil ca statul roman ii uita pe acesti nevinovati, din motive politice. Daca ar fi fost invers, nu ramaneau lucrurile asa…odihna vestnica eroilor neamului romanesc!
Infiorator,,,, nu am cuvinte ,,, plange inima in mine,,,, Heiiii oameni buni ati auzit sau citit cu cine ne invecinam? daragii nostrii bozgori ,,nenorociti care dupa ce au facut in anii 40 acum ne terfelewsc tara si eroii, voi ce faceti puneti capul in pamant si acceptati? rusine, HAIla lupta cea mare Rom cu Rom sa ne unim BOZGORIMEA S_O srtivim .
Nu sînt de acord cu asemenea chemarea la a continua ura ,a r însemna sa facem ce au facut ei ,ori ce vina au actialii etnici maghiari pt.faptele celor din acei tristi ani 1940 ,dar nici sa asistam la ceea ce fac si promoveaza acesti politicieni ,respectiv. Udmr care trebuie neaparat sanu mai faca parte din parlament si mai ales guvern!!!
E pacat ca aceste fapte au fost date uitarii si in anul 2019 inca se mai permite unei minoritati sa dicteze in tara noastra…urat ,foarte urat,eu unul ,as pedepsi drastic astfel de fapte,dar se pare ca caconducatorii nostrii(cacofonie intentionata) nu au coloana vertrebala si au ajuns sa fie carpe de sters pe jos…rusine!
Dureroasa pagina de istorie uitata…
Cutremurător.Să nu uităm.
In ziua de azi ii putem comemora, le putem citi suferinta prin care au trecut pentru ca noi sa respiram romaneste si sa votam, daca suntem romani si ne pasa de tara noastra!
Nu trebuie sa uitam, ar fi bine de facut un monument al schingiuitilor din Ip, spre aducere aminte. Iar in Parlament ,data o lege prin care sa se interzica crearea de partide pe criterii etnice ,toti suntem romani indiferent de etnie.
Trebuie ca , pentru acest holocaust , comis de ungurii fascisti invadatori si etnicii maghiari in localitatile Ip si Trasnea si Gheorghieni si Mihai Bravu , guvernul Ungariei sa prezinte scuzele de rigoare Romaniei , iar Romania sa ceara daune pentru acel masacru ! Pentru a nu se mai repeta si a prevenii destramarea Romaniei si cedarea teritoriului tarii noastre altor natiunii , pentru a taia din fasa , actiunile de creare a unor enclave , pe teritoriul Romaniei , este necesara aparitia JUSTIARILOR in Romania , unde guvernantii si serviciile secrete sunt nepasatori – deocamdata ! Dar , cu un preier etnic maghiar si un presedinte neamt , care nu-i pasa de romani – ci numai de excursii in locuri exotice sau la schiat , nu te poti astepta la ceva bun !
si noi ne purtam cu manusi cu acesti nenorociti.ar face la fel si azi daca s-ar ivi ocazia.
Va mai mirati de ce romanii detest bozgorii?Tu’la natia’n cur de borati!
IN PARLAMENTUL UNGARIEI EXISTA UN PARTID AL ROMANILOR DIN UNGARIA ?IN UNGARIA ROMANII AU CURAJUL SA ARBOREZE STRAGUL ROMANESC?INTREB DIN CURIOZITATE SUNTEM UN POPOR REMAS FARA COLOANA VERTEBRALA NE MERITAM SOARTA
in nici o tara din lume a rostamaghiarii nu au atatea drepturi,mai multe decat romanii,si cu neobrazarea ce-i caracterizeaza,pt. ca avem niste…zdrente la conducere,daca-i ei la rost,adica le faci….fisa constati ca 80 la suta sunt alogeni.asa ca…. beliti ochii cand votati.
asa au făcut si ucrainieni in 1943 cu polonezi cand vecini si-au ucis vecini la Wolyn copii nenăscuți femei și bătrâni, politica era sa sperie populația de etnie poloneza să plece,cred ca si aici tot asa scop aveau hortisti.Ce este cert ca asa oameni care ucid copii,femei și bătrâni nu se pot socoti oameni,chiar și animalele nu fac asa lucruri.Sigur de aceste națiuni nu o sa am niciodată încredere și nici empatiecare on secolul XX au folosit tactici antice.