La vârsta de 19 ani, Gheorghe Bănciulescu (1898-1935) vedea grozăviile războiului și își punea priceperea de militar în slujba patriei. A participat la confruntările crâncene ale Primului Război Mondial în luptele petrecute pe țărmurile Jiului, la Nămoloasa, la Corbu sau la Mărășești.

Întrase în război ca sublocotenent. Era atras de  aviație, mai ales după ce a asistat la câteva confruntări aeriene, pe front. Deși vroia să intre la aviația militară, intervențiile tatălui său (ofițer cu grad superior) au îngreunat, intrarea sa în rândul piloților. Dar, perseverând, tânărul ofițer a fost admis în rândul aspiranților la calitatea de pilot. După război, aviatorul Gheorghe Bănciulescu zbura cu un avion Newport.

În toamna anului 1926, căpitanul Bănciulescu a decolat de pe un aeroport francez (le Bourget), la bordul aparatului Potez-25 alături de mecanicul Ion Stoica. Ei trebuiau să ajungă în Capitala României iar scopul misiunii de zbor era parcurgerea distanței într-un timp cât mai scurt.

După 1000 de kilometri parcurși, a ajuns în zona orașului Linz. Acolo, vizibilitatea le-a fost redusă de către o ceață deasă. Deși au încercat să se ridice la o altitudine mai mare, s-a lovit de o creastă montană. Aparatul de zbor s-a prăbușit în Cheoslovacia. Mecanicul și-a pierdut viața iar tânărului căpitan Bănciulescu i-au fost amputate membrele inferioare, pentru a putea trăi. Au urmat luni de cumplită suferință fizică și sufletească, în spitalele din străinătate și din țară.

S-a putut deplasa cu ajutorul unor proteze. Deoarece îi plăcea aviația, Bănciulescu era adesea prezent pe aerodrom, pentru a-și întâlni foștii camarazi și superiori .

Într-o zi, cu ajutorul fostului său comandant, Gheorghe Negrescu și a amicului său M. Pantazi, el a reușit să piloteze iarăși un aparat de zbor.

Astfel, în luna iulie a anului 1927, Bănciulescu devenea primul pilot din lume ce reușea să conducă un avion, deși era lipsit de membrele inferioare. Pentru această performanță președintele Franței, Louis Barthou, i-a acordat „Legiunea de Onoare în grad de cavaler”.

Bănciulescu avea să ia parte la raiduri aeriene pe distanțe lungi, în care parcurgea câte 1000 de kilometri pe zi sau chiar mai mult. În cadrul primului raid de acest fel a parcurs 8000 de kilometri, prin spațiile aeriene ale diferitelor state ale Europei (Franța, Germania, Austria, Iugoslavia), folosind un aparat de zbor SET-41.

Într-un ultim raid, pilotul român a străbătut văzduhul fierbinte al Africii, într-o misiune de stabilire a viitoarelor rute de zbor pentru avioanele civile ale companiilor franceze.

La data de 13 martie 1935, Bănciulescu a decolat de la Paris și, alături de un mecanic și un telegrafist, a efectuat, cu succes, la bordul unui avion Potez-9 AB, un raid în cadrul căruia au trecut prin Napoli, Tripoli, Bengazi, Khartoum, Bangui, Atbara, Cairo etc.

Au făcut față cu bine tuturor peripețiilor de pe parcursul raidului aerian (22.000 de km în doar două săptămâni), aterizând în capitala Egiptului. Acolo aveau să se încheie, subit, și zilele lui Bănciulescu. Pe durata misiunii, pilotul român luase o boală tropicală căreia organismul său nu i-a mai putut face față. Viața sa a luat sfârșit la doar 37 de ani.

Sursa:cunoastelumea.ro