Connect with us

Stiinta si mister

Românul nominalizat de 4 ori la Nobel alungat din ţară pentru că a îndrăznit să-i critice sistemul medical: „Bolile morale ne macină“

Published

on

Toate universităţile româneşti i-au trântit uşa în nas lui Constantin Levaditi, care a fost nevoit să-şi continue cariera în Franţa, acolo unde era recunoscut deja ca unul dintre cei mai mari savanţi ai medicinei. Numele românului este legat de realizarea vaccinului antipoliomielitic, de punerea bazelor chimioterapiei şi de dezvoltarea antibioticelor.

Povestea vieţii lui Constantin Levaditi, românul genial care a influenţat major medicina mondială, arată că România a fost mai mereu predispusă să-şi devoreze viitorul. Nu de alta dar eminentul savant a fost pur şi simplu alungat din propria ţară, după ce a fost declarat indezirabil în toată cercetarea românească pentru că îndrăznit să critice deschis clasa politică, administraţia şi sistemul sanitar. Deşi a fost unul dintre cei mai importanţi savanţi români din medicină, Constantin Levaditi este în zilele noastre aproape anonim. Este necunoscut până şi pentru locuitorii de pe strada ce-i poartă numele în Galaţiul natal: o străduţă banală, care se strecoară gropiş printre câteva blocuri anoste, cenuşii, dar care poartă cu mândrie nume de flori.

Calea de acces, care este sufocată de maşinile parcate de-a stânga şi de-a dreapta, dă ocol cimitirului Sfântul Lazăr, apoi coteşte brusc printre blocuri şi se termină anonim – înghiţită fiind de strada Combinatului – chiar la poarta locului pentru odihnă veşnică. Oamenii nu mai ştiu cine a fost savantul Constantin Levaditi şi nici măcar nu poţi să-i judeci pentru asta, căci păstrarea memoriei înaintaşilor nu-i  tocmai punctul forte al naţiei noastre. Dar  să rememorăm povestea vieţii unuia dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat România.

Orfanul cu origini greceşti

Constantin Levaditi s-a născut la Galaţi, pe 19 iulie 1874, într-o familie modestă, fără avere. Tatăl său, emigrant grec (se născuse în Livadia), muncea ca salahor în portul Galaţi, iar mama lui era dintr-un sat din apropiere de Galaţi. N-a avut un destin deloc simplu. Pe când avea doar şase ani şi începea şcoala primară, ambii părinţi i s-au îmbolnăvit grav (posibil de tuberculoză; sursele istorice nu sunt prea clare), iar el a fost nevoit să lucreze, pentru supravieţuire, ca băiat de prăvălie. Ducea la domiciliul clienţilor diverse comenzi de la băcănia unui unchi de-al său. După doi ani, în anul 1882 (pe când avea opt ani), îşi pierde ambii părinţi, la doar câteva luni unul de altul, fiind luat în grija unei rude din Bucureşti, care lucra ca infirmieră într-un spital. Aceasta îi remarcă potenţialul intelectual şi îl dă la şcoală. A urmat liceul şi, apoi, facultatea de medicină la Bucureşti, unde l-a avut ca îndrumător pe celebrul Victor Babeş.

Specializarea, cu un interesant proiect de cercetare despre tuberculoză (deloc întâmplător dacă ne gândim la împrejurările în care au murit părinţii săi) şi-a făcut-o la Paris, la Institutul Louis Pasteur şi Laboratorul de Patologie Generală, dar şi la Frankfurt, la Institutul de Terapie Experimentală. În 1902, a obţinut titlul de doctor în medicină în capitala Franţei, după care a continuat să lucreze la Paris, la Institutul Pasteur şi Institutul Fournier, fiind unul dintre cei mai apreciaţi cercetători de acolo. Studiile sale despre poliomielită, herpes şi encefalita letargică au fost considerate de mare interes practic şi teoretic. În 1913, a reuşit, pentru prima dată în lume, să cultive virusul poliomielitic pe alte celule decât cele nervoase, contribuind astfel decisiv la crearea vaccinului antipoliomielitic.

Despre „bolile morale” ale românilor

Levaditi a revenit în ţară în 1919 (la vârsta de 45 de ani, în plină carieră de cercetător), pentru a preda la facultăţile de medicină, dar Iaşiul şi Bucureştiul l-au respins, iar Clujul l-a declarat „indezirabil”, după ce savantul criticase dur sistemul sanitar românesc, clasa politică şi, în general, grija statului faţă de starea socială a poporului. „Nu este de acceptat ca zone întinse din teritoriul ţării să fie lipsite cu desăvârşire de medici şi de spitale, pentru că toate guvernele aşteaptă să se ocupe de sănătatea naţiei străinii şi  oamenii cu stare. Nu este de acceptat nici ca românii fără stare materială să fie lăsaţi să moară pentru că nu au cu ce plăti doctorii şi doctoriile”, scria Levaditi despre „bolile morale ale românilor”, în anul 1926, rememorând încercarea lui de a se întoarce în România.

Ca urmare a ostilităţii administraţiei, dar şi pe fondul invidiei unor colegi, care fac „eforturi” (mai ales pe canale politice) pentru a compromite ambiţiosul program derulat de profesor în combaterea sifilisului, alege să se întoarcă în Franţa, la cercetare. În 1920 este invitat să preia conducerea Institutului Rockfeller din New York, însă refuză. În 1926, devine membru titular al Academiei Române, al cărei membru corespondent era încă din 1910. Este considerat decanul incontestabil al şcolii franceze de bacteriologie, iar ultimii ani au coincis cu studii importante asupra antibioticelor: penicilină, streptomicină, bacitracină, subtilin, polymyxin, aureomycin, cloramfenicol. Savantul român este considerat unul dintre fondatorii virusologiei, imunologiei şi inframicrobiologiei moderne, studiile sale asupra sifilisului, poliomielitei, encefalitei, rabiei sau chimioterapiei fiind printre cele mai valoroase la nivel mondial.

A fost nominalizat de patru ori la Nobel

Munca lui a primit fireasca recunoaşterea internaţională. A fost premiat de Academia franceză de Ştiinţe şi de universităţi celebre din Marea Britanie, Germania şi SUA. A primit patru nominalizări la Premiul Nobel, evident pentru medicină, însă, din păcate, nu a câştigat niciodată prestigiosul premiu. Lucrările şi activitatea lui Constantin Levaditi sunt încă puncte de referinţă în cursurile unor universităţi şi în dezbaterile din cadrul congreselor de virusologie şi imunologie. A murit pe 5 septembrie 1953, la Paris, având marele regret că nu a fost lăsat să ajute la dezvoltarea cercetării româneşti. „Am fost forţat să lucrez printre străini pentru că nu m-au vrut cârmuitorii românilor mei”, scria Levaditi, în anul 1951, în autobiografia sa.

RECOMANDARE
În adâncurile Pământului trăiesc milioane de specii încă necunoscute de ştiinţă. Iata cateva dintre ele

Citeste mai mult: adev.ro/pbc0m0

loading...
Loading...
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Stiinta si mister

În adâncurile Pământului trăiesc milioane de specii încă necunoscute de ştiinţă. Iata cateva dintre ele

Published

on

By

Viaţa pe Pământ ia miliarde de forme, însă cea mai mare parte a biosferei terestre este ascunsă privirilor, în adâncimile abisale ale oceanelor şi în subsol, oamenii de ştiinţă susţinând că ar putea fi vorba de milioane de noi specii de viaţă care aşteaptă să fie descoperite, informează Life Science, potrivit Agerpres.

În ultimii 10 ani, căutarea acestor forme de viaţă de sub pământ a fost preocuparea cercetătorilor din cadrul proiectului internaţional Deep Carbon Observatory (DCO). Compus din peste 1.000 de cercetători din 52 de ţări, proiectul DCO îşi propune să descopere şi să clasifice formele de viaţă din aşa-numita „biosferă din adâncuri” – un misterios angrenaj de ecosisteme vii care se succed între suprafaţa şi mantaua terestre.

Chiar şi această lume subterană, caracterizată de întuneric şi de presiune şi temperaturi în creştere, pe măsură ce coborâm spre centrul Pământului, există viaţă, iar conform cercetătorilor din cadrul DCO, ar fi vorba de milioane de specii microbiene care au apărut la puţin timp după formarea planetei şi, de miliarde de ani, aşteaptă să fie descoperite.

Într-un comunicat în care subsolul planetei este denumit „un Galapagos subteran” ce aşteaptă să fie studiat, cercetătorii din cadrul DCO estimează că biomasa formelor de viaţă pe bază de carbon care trăiesc sub picioarele noastre este incomparabil mai mare decât biomasa formelor de viaţă de la suprafaţa planetei.

„Chiar şi în întuneric şi în condiţii dificile, cu surse de energie limitate, ecosistemele intraterestre au evoluat în mod unic şi au rezistat de-a lungul milioanelor de ani”, a comentat Fumio Inagaki, geomicrobiolog din cadrul DCO. „Extinderea informaţiilor de care dispunem despre viaţa din adâncuri ne va ajuta să înţelegem cum şi de ce a apărut viaţa pe planeta noastră şi dacă viaţa poate exista şi în subsolul altor planete, aşa cum este Marte”, a adăugat el.

Oamenii de ştiinţă au forat la mari adâncimi în platourile marine şi au preluat mostre de microbiom din mine şi sisteme carstice din sute de locuri din întreaga lume. Datele obţinute astfel sugerează că biosfera din adâncuri are un volum de aproximativ 2,3 miliarde de kilometri cubi – aproximativ dublul volumului oceanului planetar – şi adăposteşte aproximativ 70% din bacteriile şi organismele unicelulare archaea care trăiesc pe Pământ.

Unele astfel de microorganisme extremofile reuşesc să populeze nişe de mediu aparent incredibil de ostile vieţii. Spre exemplu, organismul monocelular Geogemma barossii trăieşte în hornuri hidrotermale pe fundul mărilor şi oceanelor, proliferând la temperaturi de peste 120 de grade Celsius. Oamenii de ştiinţă au găsit microorganisme la 5 kilometri adâncime în subteran şi până la 10,5 kilometri sub apă.

Descoperirea de noi forme de viaţă şi extinderea graniţelor între care este posibilă viaţa pe Terra le va oferi oamenilor de ştiinţă noi criterii după care să caute viaţa şi pe alte planete. Trăim pe o planetă care efectiv musteşte de viaţă, de la limita superioară a atmosferei până în adâncurile crustei terestre, iar studiile realizate până în prezent asupra biodiversităţii pe Pământ nu au făcut decât să risipească puţin praful de la suprafaţă.

RECOMANDARE
Romani de poveste. Profesorul Adrian Bejan a uimit Planeta cu Teoria Constructală

loading...
Loading...
Citește mai departe>>

Ultimele articole

Alte recomandari

Loading...

Facebook

Cele mai citite articole din ultima săptămână

*** Infoalert.ro este un site ce cuprinde articole de presă preluate din diverse surse interne și externe. Majoritatea articolelor conțin link-uri către sursa lor originală, diverse site-uri informative din Romania sau de peste hotare.*** ***


Vă stăm oricând la dispoziție cu întrebări și sugestii la contact@infoalert.ro sau lăsându-ne un mesaj pe pagina noastră de Facebook
Copyright © 2018 *INFOALERT.RO * Unele drepturi rezervate***