Roșiile lui Vali Cucu sunt mari și cărnoase, păstrând gustul și aciditatea aceea specifică tomatelor pe care le culegeam odinioară din grădina bunicilor. Vali Cucu este unul dintre cei care păstrează și duc mai departe soiurile vechi de tomate.

Nemțeanul este de părere că multe dintre soiurile pe care le aveam s-au pierdut deoarece ele nu rezistă mult timp pe tarabă sau în hipermarket, așa cum se întâmplă cu hibrizii. Astfel, soiurile vechi, cele pe care le aveau în grădină și bunicii noștri, au rămas pentru autoconsum sau pentru legumicultorii care vând direct către consumatori.

Grădina de legume a lui Vali Cucu are o suprafață de 1.000 mp, iar cea mai întinsă cultură este cea de tomate. Anual sunt plantate peste 50 de soiuri adunate din România sau din țări precum Grecia sau Franța.

Legumicultorul se pregătește să recolteze semințele unor roșii în perioada imediat următoare, care vor fi disponibile la vânzare începând cu luna decembrie.

„Semințele de tomate achiziționate de la mine nu sunt soiuri destinate comercializării, sunt soiuri pentru consum, păstrat și multiplicat. Am câteva soiuri care merg la comercializare, soiuri românești Darsirius, Cristinica ce au fost create de domnul Vânător la Stațiunea de Cercetare de la Buzău.

Aceste două soiuri pot fi păstrate până la 10 zile, dar sunt fructe mici la 100-120 grame. În ultima perioadă românii caută din ce în ce mai mult gustul de altă dată, caută roșiile mari și neuniforme. Au înțeles în sfârșit că tot ce e perfect, e ajutat să fie perfect.

Ca să afli gustul la roșie, te duci în grădină, rupi o roșie, scoți sarea din buzunar – pentru că legumicultorul umblă cu sarea în buzunar, abia atunci poți spune că simți gustul adevărat al roșiei”, a spus legumicultorul din localitatea Bălțătești, din județul Neamț.

Sursa:agrointel.ro