Într-o lume în care timpul pare să alerge mereu înainte, Rusia a fost martoră a unor povești uimitoare de longevitate, unde oamenii au sfidat cu brio trecerea anilor.

Decorat de URSS pentru realizările sale remarcabile, Mahmud Bagir oglu Eyvazov  a trăit o viață incredibilă și a sfidat statistica.

Nascut la 7 Februarie 1808 si decedat pe 3 Decembrie 1960  el a experimentat epoci tumultuoase în istoria Rusiei, de la Revoluția Bolșevică la Războiul Mondial și până la căderea Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, Bahir a continuat să trăiască până la vârsta extraordinară de 152 de ani, lăsând în urmă o moștenire incredibilă. Întrebările legate de secretul longevității sale rămân fără răspuns clar, oferind cercetătorilor și societății în ansamblu un subiect de studiu captivant.

Datele referitoare la vârsta presupusă a lui Bagir ca locuitor al satului Pirəsora situat la altitudine mare (2.200 m deasupra nivelului mării) în districtul Lerik din Azerbaidjan, au devenit cunoscute în urma recensământului Uniunii Sovietice din 1959. Conform datelor oficiale, Mahmud BAGIR Eyvazov avea 150 de ani în anul recensământului. Experiența sa de muncă a fost, de asemenea, remarcabilă: 135 de ani.

Până la vârsta de 150 de ani, bărbatul a lucrat la gospodăria colectivă. Experiența sa în muncă a fost un record – 135 de ani. Acest lucru nu a putut să nu fie remarcat, iar în 1956 a fost emisă o ștampilă poștală cu numele Eyvazov.

Potrivit învățătorului școlii secundare locale din satul Pirəsora, Enver Agayev, Mahmud Eyvazov nu era înalt, dar era bine construit, cu o constituție medie, barbă cenușie, ochi inteligenți și un chip expresiv. Era foarte vorbăreț și afectuos. Nu purta niciodată ochelari și nu se plângea de vederea sa. Cu toate acestea, avea probleme cu auzul. Nu recunoștea protezele, deși nu-i mai rămăseseră dinți în gură. Gingiile întărite făceau față chiar și măruntaiele de miel.

În viața sa, Eyvazov nu consuma alcool și nu fuma țigări din magazin, dar sfărâma cu grijă tutunul în degete și îl turna într-o pipă lungă. Fuma fără milă, ceea ce îi făcea pe organizatorii ceremoniilor oficiale să se simtă rău și în lacrimi.

Mahmoud mai avea doar câteva luni înainte de a împlini 153 de ani, dar până în ultima zi a rămas activ fizic, limpede din punct de vedere mental și a iubit viața.

SECRETELE LONGEVITĂȚII SALE

1.Mediu favorabil
Mahmud Eyvazov a trăit într-un sat la o altitudine de 2.200 de metri deasupra nivelului mării. Clima de mijloc de munte este considerată cea mai favorabilă pentru corpul uman. Faptul este că la o astfel de altitudine o persoană se confruntă cu o ușoară deficiență de oxigen în sânge. Și acest lucru are un efect pozitiv asupra sănătății.

Afirmația că organismul are nevoie de saturație maximă de oxigen este un mit. Nivelul de dioxid de carbon din sânge nu este mai puțin important pentru sănătate. Echilibrul ideal este atins în climatul montan mijlociu. Capacitatea de rezervă a sistemului cardiovascular și respirator crește, iar metabolismul se îmbunătățește.

În plus, într-o astfel de climă, fluctuațiile de presiune atmosferică, temperatură și umiditate apar mult mai rar. Toate acestea au și un efect benefic asupra bunăstării. Merită să adăugați încă o caracteristică aici – absența zgomotului constant ca într-o metropolă. Fără agitație, fără mulțimi de oameni și, în consecință, fără stres inutil.

În jur este natura și contemplarea unor munți magnifici și pitorești. Mahmud a spus într-un interviu că a admirat constant Muntele Savalan la orizont. Ce altceva este nevoie pentru o viață fericită?

Clima în acest caz este un factor determinant, dar nu singurul. Nu toată lumea poate merge să trăiască în munți. Cu toate acestea, alte secrete ale longevității lasă speranțe pentru locuitorii mega-oraselor.

2. Activitate fizică
Într-unul dintre interviurile sale, Eyvazov menționează un proverb vechi: „Pământul poartă un muncitor mult timp și înghite rapid o persoană leneșă ” . Prin exemplul său, Mahmud a dovedit veridicitatea acestor cuvinte. Toată viața a lucrat ca cioban și, în același timp, a lucrat la o fermă colectivă.

În fiecare zi mergea la turma de oi, mergând kilometri pe jos în aerul curat de munte. La ce activitate fizică mai bună vă puteți gândi? Munca lui l-a ajutat să ducă o viață activă și să se simtă necesar, ceea ce nu este mai puțin important.

Munca omului modern este în mare parte sedentară. Cu toate acestea, în mijlocul întregii agitații, mai trebuie să găsești timp pentru o scurtă plimbare. Chiar dacă acest lucru nu va înlocui o plimbare lungă prin pajiști, va fi totuși mai bine decât nimic.

3. Moderația în mâncare.
Mahmud a subliniat în mod deosebit acest aspect. Într-un interviu el a spus: „Am văzut oameni care aveau multă pâine, multă carne, mult orez. Principala lor preocupare în viață era să mănânce. Stomacul s-a umflat și s-a îngrășat, iar corpul a murit de lipsă de aer, de egoism și lăcomie…”

Mahmud nu a făcut niciodată un cult din mâncare; a mâncat hrană moderată și simplă. În ciuda faptului că a muncit din greu, mâncarea lui era modestă. Până la bătrânețe a rămas slab. Separat, merită remarcat faptul că Eyvazov nu a băut niciodată alcool, deoarece era o persoană foarte devotată.

4. Un corp întărit și un regim strict
În fiecare dimineață, Mahmud mergea la izvor, unde se spăla în apă rece. A sărit peste această procedură doar în zilele reci de iarnă. A acordat o importanță deosebită întăririi și rutinei zilnice: se culca la timp, nu neglija masa de prânz și știa să se odihnească bine.

El a spus: „Am văzut și continui să văd oameni care își dedică toată puterea și energia cauzei noastre comune, lucrând adesea zi și noapte. Aceștia sunt oameni de aur, dar se ruinează prin lipsa de somn, neglijarea rutinei zilnice și adesea uită să ia prânzul .

Pedepsim o persoană pentru încălcarea regulilor societății noastre, dar nu o pedepsim pentru că nu și-a întărit corpul. Pentru că și-a neglijat bolile . ”

5. Bună dispoziție și pace în familie
Principalul secret al longevității lui Mahmud este familia sa minunată. Avea o soție, cu 44 de ani mai tânără decât el, și 7 fiice și 3 fii. Au fost inspirația și sensul vieții lui. Capul familiei a încercat întotdeauna să mențină o bună dispoziție și un spirit bun. Oamenii care l-au cunoscut de mai multe ori au remarcat că Mahmud se distingea prin vorbirea blândă și zâmbetul blând.

În rutină și forfotă, uităm adesea cât de important este să nu ne pierdem inima și să nu ne certam cu cei dragi. Câtă energie se cheltuiește pe fleacuri, certuri casnice și alte deșertăciuni. Mai bine petreceți acest timp pe dragoste!

Dacă există longevitate, atunci doar asta. Activ, vesel și cu dragoste de viață până la ultima suflare. Așa că după atâția ani de viață aș vrea să spun, așa cum spunea Mahmud: „Am trăit un secol și jumătate. Și mi-ar plăcea să trăiesc la fel de mult.”