Una dintre marile minuni ale lumii, Sfinxul din Giza este cea mai mare sculptură a Antichității, care a supraviețuit până astăzi, în ciuda eroziunii puternice.

Cu fața spre soare răsare, Marele Sfinx veghează răbdător pe Platoul din Giza, la 10 km de vest de Cairo, pe malul de vest al Nilului, la mică distanță de trei piramide, cele ridicate de Cheops (Khufu), Chephren (Khafra) și Mykerinos (Menkaura). Monumentul are o înălțime de 20 m și o lungime de 73,5 m.

Capul Sfinxului, uman, disproporționat față de corpul felin, l-a determinat pe geologul Robert Schoch să presupună că statuia avea inițial un cap de leu. Acest cap a fost sculptat sub forma feței unui faraon care zâmbește misterios (sculptura a fost realizată la ordinul acestui faraon).

De asemenea, Schoch a analizat șanțurile de eroziune verticale de pe Sfinx (cauzate de ploi masive și îndelungate) și a ajuns la concluzia că structura trebuie să fi fost construită înainte ca regiunea să devină un deșert fierbinte, adică în urmă cu cel puțin 9.000 de ani.

Lucrurile sunt similare și în cazul supoziției lui Robert Bauval și Graham Hancock, care au propus teoria că Piramidele din Egipt sunt aliniate cu stelele din constelația Orion, așa cum erau acestea dispuse în mileniul 11 î.e.n.

Numele de Sfinx ar veni de la cuvântul grecesc sfingo care înseamnă „a strangula”. Grecii l-au folosit pentru a denumi o creatură fabuloasă care avea capul unei fete, corpul unui leu și aripi de pasăre și care își strangula victimele.

De aceea, unele teorii susțin că Sfinxul ar fi fost, de fapt, femeie, iar capul de leoaică ar fi fost remodelat și sculptat mai târziu. Diferitele reparații ale capului deteriorat de-a lungul a mii de ani ar fi putut reduce sau modifica proporțiile feței. Oricare dintre aceste teorii ar putea explica dimensiunea mică a capului, în raport cu corpul, în special dacă Marele Sfinx este mai vechi decât se credea în mod tradițional.

Sfinxul a fost de multe ori îngropat în nisipuri, iar una dintre legende este din epoca faraonului Thutmose al III-lea. Se spune că acesta a adormit la umbra statuii și a visat că Sfinxul i-a vorbit, spunându-i că se sufoca în nisip. Atunci a ordonat excavarea nisipului, iar statuia a fost restaurată și chiar se pare că a fost construit un zid în jur pentru a o proteja mai bine.

Între labele din față ale Sfinxului se află o stelă de granit, numită acum „Dream Stela”, care este inscripționată cu povestea visului faraonului.

Când Napoleon a ajuns în Egipt, în 1798, el a găsit Sfinxul fără nas. Desenele din secolul al XVII-lea arată că nasul lipsea cu mult înainte de sosirea lui Napoleon; o legendă spune că a fost victima unui joc la țintă, în perioada turcă.

O altă teorie si probabil cea mai realistă este ca nasul a fost înlăturat în secolul al VIII-lea, considerând că Sfinxul era un idol. În 1858, o parte din nisipul din jurul sculpturii a fost eliminat de Auguste Mariette, fondatorul Serviciului de antichități egiptene, iar între 1925 și 1936, inginerul francez Emile Baraize a excavat Sfinxul în numele Serviciului Antichități.

Deși capul Sfinxului a fost grav afectat de mii de ani de eroziune, urme ale vopselei originale pot fi totuși văzute lângă o ureche. Aparent, inițial, fața Sfinxului ar fi fost pictată în roșu închis. Un mic templu amplasat între labele sale conținea zeci de stele în onoarea zeului Soare.

Astăzi, statuia cea mare se prăbușește din cauza vântului, a umidității și a smogului din Cairo. Un proiect de restaurare și conservare uriaș și costisitor a început în 1950, dar încă de la început, cimentul folosit pentru reparații s-a dovedit a fi incompatibil cu calcarul și a cauzat daune grave întregii structuri. În 6 ani, peste 2.000 de blocuri de calcar au fost adăugate în statuie, au fost injectate substanțe, însă acest tratament nu a dat roade. Până în 1988, umărul stâng al sfinxului a ajuns într-o stare avansată de degradare. În prezent, restaurarea continuă și se încearcă salvarea  umărului deteriorat.

Așadar, astăzi, accentul se pune mai degrabă pe conservare, decât pe explorări sau săpături ulterioare, așa că mai avem de așteptat până când Marele Sfinx să își dezvăluie secretele.

Surse selective: incredibilia.ro; publimix.ro