Deşi pare ficţională, povestea incredibilă a supravieţuirii pilotului Tim Lancaster este cât se poate de reală. Pe 10 iunie 1990, unul dintre geamurile cabinei avionului „British Airways 5390” s-a pulverizat, iar comandantul navei a fost tras afară, rămânând răstignit pe fuselaj, cu picioarele prinse în manșă. Unul dintre ofițeri l-a prins, în timp ce secundul Alastair Atchinson a reuşit să aducă aeronava, cu bine, la sol. Toată lumea a supravieţuit, inclusiv comandantul, care a stat la -17 grade mai bine de 22 de minute.
Pe 10 iunie 1990 avionul „British Airways 5390” a decolat din Birmingham cu destinaţia Malaga, Spania. La manşă se afla Tim Lancaster, în vârstă de 42 de ani, având o experienţă de peste 11.050 de ore de zbor. Secundul său, Alastair Atchinson, în vârstă de 39 de ani, avea 7.500 de ore de zbor. Lista echipajului mai includea patru stewarzi şi încă doi membri.
Iată scenariul incredibilei întâmplări, relatat de a1.ro:
Pasărea de foc se desprinde pe pistă normal, nu-s incidente. Pe la 07.33, ora locală, personalul navigant se pune pe pregătit micul dejun. Nava e la 5.300 de metri, deasupa Didcot-ului, Oxfordshire. E momentul în care unul dintre geamurile din stânga ale cabinei de pilotaj începe să tremure. Zbufffff!, un zgomot uriaș și bucata de plexiglas se pulverizează! Lancaster tocmai și-a desfăcut, de trei minute, centura de siguranță. Habitaclul se depresurizează, Tim este tras, pur și simplu, afară, de forța aerului. Picioarele îi rămân în manșă, blocate. Este răstignit, la propriu, pe fuselaj, la -17 grade Celsius. Nigel Ogden, unul dintre băieții din echipaj, sare și prinde, efectiv, cu brațele, trupul comandantului.
Afară, din cauza șocului și al frigului, Lancaster leșină. Vântul suflă cu putere. Atchinson nu se pierde și începe procedurile de aterizare forțată, dar manșa blocată îl încurcă. Trebuie să coboare repede: deși pare greu de crezut, avionul nu dispune de suficiente măști de oxigen, așa că nu toți pasagerii le pot utiliza! Copilotul comunică extrem de greu cu cei de la sol, datorită zgomotului infernal existent în cabină. De aceea, procedurile de urgență ale British Airways demarează foarte greu. Ogden nu-l mai poate ține pe Lancaster: e ars pe față, obosit, terminat. Toți cred că Tim e decedat! Atchinson urlă să nu i se dea drumul, pentru că al său corp ar putea ajunge la unul dintre motoare. Sunt momente de o tensiune incredibilă!
[fbvideo link=”https://www.facebook.com/1614901712083942/videos/vb.1614901712083942/1806889489551829/?type=2&theater” width=”600″ height=”400″ onlyvideo=”1″]
Toată lumea scapă teafără!
Finalmente, copilotul poate înțelege ce i se comunică. Urmează să aterizeze pe aeroportul din Southampton, unde totul este pregătit. La 07.55 procedurile sunt demarate. Atchinson reușește să parcheze aeronava, în bune condițiuni, pe Pista 2, cu Tim Lancaster ”sudat” de fuselaj. În afara lui și a lui Ogden, toți scapă fără nicio rană. Căpitanul e dus la spital, în cinci luni de la accident e refăcut complet, se reapucă de pilotaj. Se pensionează de la ”British” la 55 de ani. Prin 2005 devine pilot la ”easyJet”.
Atchinson e declarat erou. Atât el, cât și doi membri ai echipajului sunt decorați de către Regină. Inexplicabil, Ogden e uitat.
Ancheta a stabilit că geamul fusese schimbat doar cu 27 de ore înaintea decolării. Din cauza grabei, nu era fixat cum trebuie. Niciun șurub din cele 90 cu care fusese ”prins” nu prezenta siguranță: fie prea mic în diametru, fie prea scurt! Din acel moment, toate sistemele de prindere au trecut în interiorul navei, pentru a putea fi controlate!
