Turnul Eiffel, unul dintre simbolurile Parisului, a fost construit după o tehnologie revoluționara în secolul al XIX lea, inventată de inginerul român Gheorghe Pănculescu.  Cu toate acestea, inginerul Pănculescu continuă să fie un ilustru anonim în România.

De asemenea, multi ani a circulat și ideea că oțelul din care a fost ridicat turnul a fost adus tot din România, din Reșita.

O construcție pe trei etaje, realizată din oţel, Turnul Eiffel  atrage anual 5,5 milioane vizitatori. Are o înălțime de 300 de metri, care variază în funcție de condițiile atmosferice. Variaţiile sunt cauzate de contracţia sau dilatarea aliajului metalic.

Acest simbol al Franţei a fost construit în perioada 1887-1889, fiind inaugurat la 31 martie 1889, cu prilejul centenarului Revoluției Franceze.

Deşi are 10.000 de tone şi a fost nevoie de peste 18.000 de piese de oţel, turnul a fost terminat în doar doi ani de zile şi pentru perioada respectivă, cu minimum de muncitori morţi în timpul lucrărilor. Mai precis a murit un singur muncitor, la ansamblarea liftului, pe atunci acţionat de un sistem hidraulic.

Ceea ce puţini ştiu este că siguranţa construcţiei turnului dar şi posibilitatea de a ridica o astfel de structură foarte grea într-un timp record şi fără să se prăbuşească se datorează unui inginer român. Se numea Gheorghe Pănculescu. Însuşi Gustave Eiffel a recunoscut că ridicarea turnului a fost posibilă datorită unei invenţii inginereşti a lui Pănculescu.

Inginerul Gheorghe Pănculescu este astăzi aproape un anonim. Este cunoscut mai mult în mediile universitare şi în general la facultăţiile de inginerie. În a doua jumătate a secolului al XIX lea, dar şi la începutul secolului XX, inginerul Pănculescu însă era considerat un adevărat fenomen şi nu numai în România, dar mai ales în Franţa. Inginerul român s-a născut în 1844 la Vălenii de Munte.

Fascinat de construcții, în special metalice, Pănculescu a absolvit o universitate tehnică din Elveţia, una dintre cele mai bune din Europa acelor vremuri. Se numea Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie de la Zurich. Datorită aptitudinilor sale a fost cooptat în cadrul unui dintre cele mai importante companii inginereşti din Franţa, ”Société des Établissements Eiffel”, patronată de inginerul francez Gustave Eiffel.

A contat totuşi şi recomandarea făcută de Vasile Alecsandri lui Gustave Eiffel în favoarea tânărului inginer român, ai cărui părinţi erau prieteni cu poetul moldovean. Se pare că tânărul Pănculescu nu a înşelat aşteptările lui Eiffel. În cel mai scurt timp, românul a ajuns şef departamentului privind rezistenţa materialelor. Era cel mai tânăr şef de departament din cadrul companiei, fiind considerat de francezi un adevărat as în domeniulu materialelor de construcţiei, metalice în special.

În anul 1878, Gheorghe Pănculescu se întoarce în proaspătul Regat indepedent al României, detaşat de firma franceză, pentru constuirea liniei de cale ferată Bucureşti-Predeal. Mai precis inginerul român a fost trimis de Gustave Eiffel să-i ajute pe inginerii de la firma Gouilloux, asociaţi ai companiei Eiffel, contractaţi de statul român pentru construirea căii ferate pe traseul amintit. Aici Pănculescu uimeşte din nou.

Cei peste 200 de kilometri de cale ferată care legau Bucureştiul de Predeal au fost realizaţi în doar 11 luni, deşi în contract erau prevăzuţi 5 ani. Constucţia acestui tronson de cale ferată într-un timp record a fost privită ca un miracol ingineresc. Magicianul era Pănculescu, cel care inventase un sistem rapid şi sigur de îmbinare a şinelor. Pe de o parte îmbinările erau revoluţionare pentru acele vremuri, dar şi metoda de a îmbina şina în afara spaţiului căii ferate a fost considerată o inveţie uimitoare care salva în primul timp.

Ingeniozitatea lui Pănculescu a făcut înconjurul Europei. Gustave Eiffel, care gândise construirea unui turn omagial, se afla în impas. Turnul trebuia să fie stabil, sigur şi mai ales trebuia terminat repede. Practic nu şi-ar fi atins scopul, dacă construcţia metalică nu era gata pentru centenarul Revoluţiei Franceze. Dacă în Franţa nu a găsit soluţii inginereşti, Gustave Eiffel pleacă personal în România, să îi ceară sfatul lui Pănculescu. Mai mult decât atât inginerul francez dorea să vadă şi cum funcţionează îmbinările metalice revoluţionare ale lui Pănculescu.

În anul 1879, Pănculescu locuia în casa sa de la Vălenii de Munte. Aceeaşi casă în care va locui şi Nicolae Iorga şi în care astăzi se află muzeul dedicat marelui istoric român. În acel an, Eiffel ajunge la Pănculescu. Inginerul român îl găduieşte timp de aproape două săptămâni şi zilnic lucrează împreună cu Eiffel la proiectul de construcţie a celebrului turn. Pănculescu îi explică francezului cum trebuie făcute îmbinările metalice şi mai ales cum să ansambleze turnul pe etape şi mai ales cum să folosească tot felul de subansamble la sol, care apoi să fie montate la înălţime. Această metodă câştia timp, dar conferea şi siguranţă construcţiei. Mai mult decât atât, se spune că Pănculescu i-a arătat şi practic lui Eiffel tehnologia, cu ajutorul localnicilor.

Întors în Franţa, după câţiva ani de pregătiri şi proiectări, Eiffel a terminat de montat subansamblele care constituiau turnul în doar 11 luni şi cu numai 300 de muncitori, graţie tehnologiei lui Pănculescu.

S-a vehiculat o legendă urbană în România, veche de mai bine de 100 de ani. Şi anume că turnul Eiffel a fost construit cu oţel românesc de la Reşiţa. Totodată se presupune că niturile necesare asamblării au fost turnate de asemenea la Govăjdia lângă Hunedoara. Mai mulţi ingineri români au perpetuat această legendă, susţinând că Franţa nu avea siderurgie în aceea perioadă în timp ce în România minereul de fier era extras de la Teliuc şi prelucrat apoi la Reşiţa. Această legendă nu este însă confirmată nici documentar, nici ştiinţific în Europa. Mai mult decât atât, sunt ingineri care infirmă această teorie.

Ală mai multe pe: Adevarul.ro