De-a lungul timpului au apărut multe, prea multe cărți și persoane care doreau sau doresc să ne învețe diferite moduri de a manipula, atât terțe persoane, cât și propriul subconștient, cu ajutorul cuvintelor, iar mai nou prin metalimbaj.
Multe sunt prea complicate sau prea scumpe, altele sunt fără esență, nespunând nimic. Toate acestea se pot rezuma însă în câteva reguli simple legat de modul de vorbire. În ce scop? În scopul îmbunătățirii vieții fiecăruia dintre noi și pentru cei dornici un prim pas pentru atingerea succesului.
La o căutare rapidă găsim pe motorul de căutare următoarea informație: „DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de cuvinte”. Comparativ cu alte limbi de circulație mondială pare săracă, dar suficient de bogată ca să facem greșeli, cele mai multe moștenite pe cale socială.
Să vedem cum poate fi definit cuvântul. Cuvântul este compus din doi factori principali: sunetul/vibrația care este scos pe gură, dar partea importantă e creatorul, sentimentul, ceea ce este în interiorul tău. De altfel, când vorbim de sentimente, avem obiceiul să arătăm spre plexul nostru solar, în același loc în care se află inima și plămânii. Putem spune că expirăm sentimente și vibrații, care creează acest univers și toată realitatea înconjurătoare. Așadar, centrați-vă pe/în ceea ce doriți, niciodată în/asupra a ceea ce nu doriți, expirați această creație matriceală în direcția a ceea ce doriți.
Cei mai mulți doresc să evite sărăcia sau bolile. Dar o fac corect? Este modul lor de vorbire de ajutor? Sunt două căi majore prin care realitatea fiecăruia este afectată, dacă nu chiar direct creată: 1) prin vorbire/cuvinte rostite des, subconștientul începe să preia cu nume de adevăr „mantrele” zilnice; 2) efectele produse în ceea ce numim Univers, dar care se definește pentru noi ca mediul prin care forțe inconștiente lucrează, determinându-ne prezentul și viitorul.
Cum ne exprimăm în mod obișnuit, fără să realizăm? Eu nu vreau să fiu sărac, eu nu vreau violență, noi nu vrem război, eu nu vreau să fiu bolnav, eu nu vreau să fiu gras. Universul nu înțelege unele cuvinte sau, altfel spus, creația se face doar afirmând (să nu fie întuneric versus să fie lumină). La fel ca pentru subconștient, negația e imposibil de implementat în acțiunile universale, „nu vreau” e abstract, nu conține materie. Ce a înțeles Universul este: eu vreau sărăcie, vreau violență, noi vrem război, vreau să fiu bolnav, vreau să fiu gras. Deci centrați-vă pe ceea ce vreți, pentru că altfel riscul de a atrage ceea ce nu doriți e mare. Ai grijă ce-ți dorești, pentru că se poate îndeplini.
Rătăcitul în deșert, însetat, care spune „mi-e sete”, o să moară; dar acel rătăcit care spune „am nevoie să beau”, va trăi.
A mai rămas să discutăm despre timp sau cum să folosim noțiunea timpului pentru îndeplinirea cuvintelor rostite. Universul înțelege timpul. Dacă tu spui „eu o să fiu bogat”, ai folosit un viitor incert. Eu o să fiu bogat într-un viitor care niciodată nu sosește, deoarece Universul înțelege că ai lansat o energie în vid care niciodată nu va genera roade /materie, că ai lansat aceasta energie înspre viitor. Universul știe că există doar prezentul, acel acum, iar dacă lansezi ceva spre viitor, niciodată nu o să te ajungă. Dacă spui „voi fi bogat”, nu funcționează, dar dacă spui „sunt bogat”, funcționează.
La început poate părea dificil modul de vorbire preponderent la prezent, utilizarea afirmațiilor și centrarea gândurilor către ceea ce dorim să avem, nu pe ceea ce ne lipsește sau ne înspăimântă (boli vs sănătate, etc), dar cu o autodisciplinare adecvată putem trece peste obișnuințele negației. E cu atât mai greu cu cât suntem bombardați zilnic cu lipsurile (lipsa timpului, lipsa locurilor de parcare, lipsa aurului, lipsa păcii, prezența războiului, prezența bolii/lipsa vindecării).
Sursa: conspiratiisimistere.wordpress.ro
